Pauza pana luni

vineri, 29 februarie 2008

E timpul sa fac o pauza. Nu de alta dar am multe de sarbatorit. De luni incep lucrul serios.

Religia in scoli

miercuri, 27 februarie 2008

...sau ce mi-a atras atentia.
Recent, se discuta intr-o emisiune despre obligativitatea religiei ca materie in scoli. Ideea in sine merita dezbatuta, dar din punctul meu de vedere nu este tocmai momentul potrivit. Consider ca sunt probleme mult mai importante in invatamantul romanesc decat religia, insa subiectul mi-a atras atentia asa ca sa revin. Desi emisiunea a fost deosebit de anosta, fapt pentru care nici nu mai stiu cum se numeste, subiectul ma intereseaza, mai ales cand merita sa-mi dau cu parerea. Tin sa mentionez ca voi fi cat mai obiectiv cu putinta si nu voi lasa lipsa mea de credinta in orice fel de Dumnezeu sa-mi influenteze argumentele.
Intai de toate, nu am vazut niciodata scopul religiei ca materie obligatorie.Poate ca la aceasta opinie s-a adaugat si faptul ca am intalnit foarte multi profesori care tratau cu lipsa de interes materia. Nu mi-a placut sa pierd timpul la scoala, iar religia se intampla sa fie una dintre materiile unde acest lucru se petrecea cu regularitate. Acum, am norocul sa imi predea un profesor cu adevarat inteligent care nu-si trateaza materia cu superficialitate. Chiar daca nu ma ajuta cu nimic, eu chiar vreau sa aflu mai multe despre religie si asta din pura curiozitate. Ca sa vezi! Totusi, lipsa de interes a majoritatii profesorilor, fata de religie ca materie, poate fi considerata unul dintre motivele pentru care s-ar exclude religia din scoli.
Un alt motiv logic pentru care religia ar fi exclusa din programa scolara este tocmai faptul ca aceasta nu este o materie. Intr-adevar, sunt multe de invatat din pildele si sfaturile biblice, insa fiecare om poate sa aleaga intre a invata si a nu invata din respectivele pilde, la fel cum fiecare om poate sa-si aleaga alta religie. In acelasi timp, este foarte dificil sa definitivezi religia ca materie, mai ales cand trebuie luat in considerare volumul imens de informatii si modul in care ar trebui aceste informatii structurate intr-o manual. Sa nu uitam ca romanii nu prea au talent in alcatuirea unui manual care sa fie atat interesant, cat si util.
Pe langa lipsa de interes a profesorilor si subiectivismul cu care se poate trata numirea religiei ca materie, apare si diversitatea religioasa in scoli. Este imposibil ca intr-o scoala sa existe numai ortodocsi, insa toata scoala este obligata sa invete despre religia ortodoxa. Se observa paradoxul?? Pentru elevul de alta religie nu e tocmai convenabil sa asiste la o ora care nu ii serveste la nimic, chiar daca acea ora este tratata de multe ori superficial, atat de profesori cat si de elevi.
In acelasi timp, religia poate fi considerata o materie importanta atat pentru elev cat si pentru profesor. Multi s-au obisnuit ca la o ora de religie sa piarda timpul, sa-si faca temele la alte materii sau sa discute cu alti colegi ca si cum ar fi in pauza. Sunt multe de invatat din istoria religiei, insa trebuie sa existe si o persoana care sa se ocupe de predat intr-un mod cat mai serios. Acesta ar fi principalul motiv pentru care religia nu ar trebui exclusa, ci imbunatatita ca materie scolara.
Poate ca par de acord cu excluderea religiei din programa, insa la momentul actual nu o consider o problema atat de presanta incat sa creeze ingrijorare. Desi argumentele exprimate mai sus merita discutate la un nivel mult mai ridicat, nu cred ca acum este tocmai momentul potrivit. Din punctul meu de vedere sunt probleme mult mai importante in sistemul de invatamant romanesc. De exemplu, se poate discuta despre o restructurare si o reorganizare a invatamantului. Doar avem modele precum japonezii, canadienii, finlandezii sau chiar americanii. Doar cand vom avea un sistem pine pus la punct, vom putea sa ne ocupam de problemele mai putin presasnte precum religia. Din experienta de zi cu zi, pot spune ca voi termina facultatea si aceste probleme nu-si vor gasi rezolvarea. Acesta ar fi lucrul cel mai grav.

Astept cartile

luni, 25 februarie 2008

Cum am terminat Shogunul am si dat comanda de alte carti. Nu de alta, dar ma plictiseam si deocamdata nu e timpul sa iau pauza de la citit. Din cate am inteles cartile vor sosi in zilele urmatoare, sper eu cat mai curand posibil. Dar despre ce este vorba?
Cartile in cauza fac parte din Cronicile Vampirilor de Ann Rice. O sa incep cu primele 3 volume si anume: Interviu cu un vampir, Vampirul Lestat si Regina blestematilor. Vor urma si restul volumelor imediat ce le voi termina pe acestea. De ce Cronicile Vampirilor si nu cunoscutul Dracula de Bram Stoker? Nu mi-a placut niciodata povestea prezentata de Bram Stoker. Inteleg ca legendele romanesti i-au dat inspiratie lui Stoker pentru a crea un roman etalon in materie de vampiri, insa autorul mentionat nu i-a dat niciodata farmec lui Dracula. In roman, Dracula este un personaj brut, fara finisaje, fara niciun farmec. El doar reprezinta un simbol al primului vampir si nimic mai mult, cel putin din punctul meu de vedere. Spre deosebire de Stoker, Ann Rice daruieste personajelor sale stil, sarm, farmec si mister. Vampirii nu sunt simple masini de ucis al caror singur scop e urmatoarea victima. In romanele lui Ann Rice, vampirii sunt adevarati aristrocrati, nobili care incearca sa inteleaga o lume care nici macar nu stie ca exista o asemenea creatura precum vampirul(informatiile expuse provin din diferite surse de incredere, adevaratele impresii vor veni in curand). Ei sunt prezentati ca fiind oameni cu sentimente, oricat de morti sau nemorti ar fi. E o adevarata placere sa vezi diferitele conflicte dintre vampiri si cum sunt solutionate. La decizia mea se adauga si ecranizarea de exceptie a romanului Interviu cu un vampir. Avand in vedere ca autoarea a realizat scenariul, diferentele dintre film si roman sunt foarte mici si usor de trecut cu vederea. Insa filmul nu s-a bucurat numai de un scenariu excelent ci si de actori talentati precum Brad Pitt, Tom Cruise, Kirsten Dunst si Antonio Banderas. Acesti actori si-au facut foarte bine treaba, drept dovada fiind filmul foarte bun.
Acum, stau si astept cartile. Insa nu pot sa nu ma gandesc ca voi avea surprinza de a primi alte carti, comandate in acelasi timp cu Cronicile Vampirilor, dar pe care am intentia sa le citesc mult mai tarziu. Voi ce carti cititi???

De ce nu mint?

duminică, 24 februarie 2008

In urma unei discutii, cu o amica, am ajuns sa discutam si despre eterna confruntare dintre minciuna si adevar. Tot vorbind, ea a ramas surprinsa cand i-am zis ca nu mint. Aici trebuie sa fac o precizare. Nu mint in general, insa cateodata se mai intampla sa am nevoie de o minciuna la timpul potrivit. Nu se intampla decat foarte rar si in conditii de maxima necesitate. Dar sa continuam. De ce nu mint?? Raspunsul este foarte simplu. Adevarul este mai amuzant, mai usor de spus si provoaca un efect mult mai impresionant decat zece minciuni. Si pot sa dau si un exemplu cat se poate de concret.
Cred ca s-a intamplat la o ora de dirigentie, cand ma intreaba diriginta, cu zambetul pe buze, daca consum alcool(cu cateva zile inainte aveam la poza de messenger o poza cu o sticla sau un pahar de vin). Raspunsul a fost foarte clar. Da. Bineinteles ca raspunsul a provocat o rumoare de neasteptat, multi neavand idee cum sunt in realitate(eram coleg nou atunci, proaspat transferat in liceu), iar pe cat de amuzat eram eu pe atat de surprinsi erau colegii mei. Diriginta, dupa cum era de asteptat, m-a intrebat daca am vorbit serios. Eu raspunsesem cu toata sinceritatea ca da, insa tot a trebuit sa dau explicatii. Consum alcool intr-adevar, insa numai cu ocazii speciale sau la intalniri cu prietenii. Consum numai alcool de calitate, fara exceptii. Am o pasiune pentru vinul rosu, dulce si bun. Daca n-ar fi efectele secundare, cred ca l-as consuma in fiecare zi. Dar, sa revin la subiect. Sinceritatea mea a avut efectul scontat, toti fiind foarte surprinsi de usurinta cu care declaram lucrurile respective. Daca raspunsul ar fi fost nu, subiectul s-ar fi pierdut repede, iar acest amanunt ar fi ramas nedescoperit(nu spun lucruri despre mine decat daca sunt intrebat). Concluzia este foarte simpla. Adevarul va avea intotdeauna un efect mai impresionant decat minciuna. Minciuna este un simplu cuvant, aruncat la nevoie pentru a acoperi adevarul. Insa atunci cand adevarul iese la iveala, minciuna se diminueaza si nu ramane decat motivul ascunderii adevarului. Pana la urma tot adevarul ramane pe primul plan.
Asa ca, de ce sa mint? Pentru mine, adevarul reprezinta o placere si o provocare in acelasi timp. Placere deoarece este cu adevarat minunat sa te bucuri de efectele adevarului, iar provocare deoarece, dupa un timp, e greu sa nu te amuzi de efectul pe care acesta il provoaca. Adevarul poate fi foarte amuzant, trebuie doar sa-l descoperi.

De ce??

vineri, 22 februarie 2008

Acum, probabil voi parea nesimtit, dar e blogul meu asa ca de ce sa ma cenzurez. Totul a inceput de la decizia liceului de a introduce uniforme pentru elevi. Desi la inceput parea o idee buna, avand in vedere ca nu vor mai exista diferente intre elevi si ca toti vor fi egali in fata scolii, totul s-a transformat intr-o harababura de nedescris. Tipic romanesc.
La inceput anului scolar, scoala si-a luat angajamentul de a incheia un contract avantajos cu o firma de croitorie pentru a realiza uniformele. Dupa o vreme, au venit niste domnisoare, s-au luat masurile elevilor, ni s-a comunicat pretul si cu zambetul pe buze ne-au spus ca vor aduce uniformele cand vom strange banii. Zis si facut. S-a dat avansul(oameni rationali, sa vedem produsul si dam toti banii), unii au dat suma intreaga(printre care ma numar si eu, doar am zis ca se ocupa scoala si totul e ok), asa ca nu ne-a ramas decat sa asteptam. La un moment dat, bucurie mare...au venit sacourile. Baietii au stat in banci deoarece pentru ei nu s-a adus nimic. Cum au ajuns, a si inceput harmalaia. Sacoul e prea mic, la altcineva era prea mare, alt sacou era defect,de ce e verdele asta asa de urat si pe toate buzele era comentariul: Bai, da' prost mai e materialul asta!!. Tin sa mentionez ca pretul uniformei era de 170 RON. Deloc ieftin, dar sa revenim. Ne plangem noi, dar n-avem cui, asa ca dupa un spalati sacoul numai la curatatoria chimica, domsoarele pleaca. Elevii care au primit sacourile erau revoltati. Aveau si de ce! Pai, cum dracu sa dai 170RON pe ceva care arata de la o posta a lucru ieftin, facut in graba si cu un material de iti vine sa plangi cand il vezi.Dupa o luna si ceva in care nimeni nu a purtat sacoul respectiv(celelalte articole ale uniformei nu-si facusera aparitia) s-au gandit si respectivele de la reprezentanta firmei ca mai trebuie sa informeze despre activitatea lor. Dupa un dar sacourile sunt jalnice, fetele isi iau marfa promitand ca vor reveni cu uniforma completa in 2 saptamani. La fel ca prima oara, se aduc doar sacourile, la fel de imbecile, numai pentru fete. Dupa tot acest tam-tam in care elevii s-au plans si directoarele au dat din umeri, s-a luat decizia de a returna banii elevilor si ai lasa in plata Domnului. Totul a fost frumos, pana cand pe usa clasei apare frumos, afisul cu mesajul: Pana la 01.03.2008 elevii trebuie sa achizitioneze o uniforma in culorile liceului.
Si acum motivul frustarii mele:
Dupa tot haosul prin care am trecut voi aveti pretentia de a cere sa port uniforma! Voi nu ganditi! Evident ca nu. Si de ce ar trebui sa-mi caut eu uniforma cand scoala ar trebui sa se ocupe de asta?? Si sa mai fie si verde pe deasupra. Si ar mai trebui sa-mi caut si camasa alba. Da cu negrul ce aveti?? Nu s-a intamplat o zi singura zi sa vin indecent imbracat la scoala, toate hainele mele fiind normale. Am toata garderoba in negru, ce-i drept, dar nu am deranjat niciodata. Iar liceul meu surprinde prin decenta. Foarte rar vezi o garderoba mai exagerata si trebuie mentionat ca sunt locuri in care indecenta e la rang de cinste. Asa ca, de ce ar trebui sa ma supun acestei reguli cand liceul a procedat in modul exprimat mai sus. Si ce o sa-mi faca? Nu o sa-mi mai dea voie sa intru la ore pentru ca nu am uniforma?? Teoretic, nimeni nu are uniforma! Elevii sunt obligati sa achizitioneze un articol de imbracaminte verde, aceasta fiind culoare aleasa de maretul meu liceu. Inteleg ca liceul vrea sa protejeze elevii de eventualii intrusi. Pentru asta avem insigne, ca doar nu se gasesc pe toate drumurile.
Situatia e complet imbecila si oricat de mult mi-as dori sa strig revolutie, nu pot. Pana la urma, sunt doar un simplu elev, iar parerea mea nu mai conteaza de mult. Trist.

Mai buni ca Rihanna.

joi, 21 februarie 2008

Urasc melodia originala, insa acest cover face toti banii. Nu are cum sa nu-ti apara un zambet in coltul gurii cand ii vezi pe cei de la Vanilla Sky. Cine are rabdare si vrea comparatii poate sa caute si originalul(Rihanna-Umbrella). Rihanna eat your heart out, they sing better.


Ziua cea mai lunga

miercuri, 20 februarie 2008

Pentru mine, miercuri e ziua cea mai lunga si cea mai obositoare. Intr-un fel urasc si ador , in acelasi timp, aceasta zi. Cum s-a ajuns la aceasta situatie ingrata? In primul rand, ziua de miercuri este etichetata drept ziua de latina. Incepand cu cele 2 ore de latina de la scoala si terminand cu meditatiile la limba latina(2 ore), fara sa mai mentionez temele pentru.....(uimire)limba latina(mai am si joi o ora), miercurea este ziua dedicata acestei limbi...deranjante. Acum, se poate observa motivul urii profunde pentru aceasta zi si anume latina. Probabil te intrebi de ce ador ziua de miercuri din moment ce am mentionat ca nu am sentimente tocmai agreabile pentru aceasta zi. Pe parcursul acestei zile sunt concentrat la ceea ce fac 100%, indiferent cat de obosit sunt. Pot sa fiu nedormit de 3 zile, nealimentat la cafea si cu moralul la pamant, ca tot reusesc sa trec de ziua de miercuri onorabil, fara prea multe greseli si cu un zambet malefic care nu face decat sa tradeze tensiunea in care ma aflu. Nu cred sa existe cafea destul de tare, al carei efect sa fie destul de puternic pentru a inlocui modul intens de a trai aceasta zi. Un alt avantaj este oboseala. De obicei, adorm tarziu, adorm greu si dorm foarte putin. Aceasta zi infernala imi permite sa dorm mai mult de 6 ore, pentru ca a doua zi sa incep sfarsitul saptamanii(a se citi joi si vineri) intr-un mod cat mai placut.
E ciudat cum am ajuns sa ma bucur de ziua de miercuri, tinand cont ca in semestrul 1 nici nu vroiam sa tin cont de aceasta zi. Sentimentul de ura inca exista, dar in ultima vreme nu se mai manifesta la fel de puternic. Si daca tot vorbesc de latina trebuie sa mentionez si prima victorie pe acest semestru la aceasta materie. Este vorba de o nota de 7 luata astazi dupa ce am tradus un text. Pentru unii poate fi o nota modesta, asta pana in momentul in care faci latina cu profa mea, dar pentru mine reprezinta un inceput glorios al semestrului, la aceasta materie. Ca sa fiu precis, notele mari(8, 9, 10) sunt acordate elevilor care mananca latina pe paine(motiv pentru care ii respect). Elevii, sa zicem mediocri, primesc note intre 5 si 7(dar si aceste note sunt la fel de muncite, va asigur), iar pentru nestiutori nota de 3. Ca o comparatie si eu am inceput anul tot cu o nota de 3, iar semestrul 1 devenise un adevarat calvar. Acum insa nu mai am probleme. Asa ca, prima victorie dintr-un sir cat mai lung si ziua ce mai lunga incheiata cu succes.
Numai de bine.

Olimpiada partea 2

duminică, 17 februarie 2008

Am spus ca m-am calificat mai departe, nu? Astazi a fost faza pe sector la olimpiada de limba engleza. Spre fericirea mea subiectele au fost mai bine facute decat la faza pe scoala, chiar au avut logica, desi unele propozitii m-au pus pe ganduri. Per total testul a iesit bine, cu toate ca la partea de compunere am cam depasit norma. Aveam prea multe idei si cred ca am uitat ca trebuia sa ma opresc. Asta e! Inca am dubii la aranjatul frazelor. Care o fi fost logica nu stiu, cert e ca pe barem prima propozitie aleasa de mine s-a dovedit a fi ultima, iar a doua era de fapt a treia. Am trecut si peste asta. Ca sa merg mai departe am nevoie de cel putin 95 de puncte. Putin probabil, dar s-au mai intamplat minuni, doar sa ma fi incadrat corect in baremul de la compunere. Doar asa cred ca as avea sanse.
Oricum a fost o experienta benefica.

Forever Shogun

sâmbătă, 16 februarie 2008

Shogun de James Clavell. Fara indoiala cea mai interesanta carte pe care am citit-o. Pana acum nu mi s-a mai intamplat sa stau trei nopti la rand citind pana la 3 dimineata. Cu fiecare pagina citita devenea tot mai greu sa inchid cartea si sa dorm. Doar Jocul lui Ender ma mai tinuse treaz o noapte intreaga, insa Shogun depasea orice asteptari. Am fost avertizat ca Shogun-ul este o carte dificila. Nici cele 1380 de pagini nu m-au facut sa dau inapoi(am obiceiul sa vad cate pagini am de citit). Si nu am fost dezamagit.
Cum am ajuns sa citesc acest roman? Simplu. Ador cultura japoneza. Ador Japonia. Consider ca Japonia este una dintre cele mai impresionante tari. Consider poporul japonez cel mai civilizat dintre cate exista, cu o istorie de invidiat, in care onoarea, datoria si respectul fata de ceilalti sunt mai presus de orice. In timp ce cautam unele date despre noh(teatru japonez), am dat si peste Shogun. Multi si-au aratat aprecierea fata de acest roman impresionant, asa ca trebuia sa-l citesc.
Romanul incepe cu naufragiul navei Erasmus, nava aflata sub comanda pilotului John Blackthorne, pe tarmul Japoniei. Acolo, Blackthorne si cativa membri ai echipajului sunt preluati de un samurai(Kasigi Omi) si intemnitati pana invata sa se poarte ca niste oameni civilizati. Dupa cateva zile Blackthorne este eliberat pentru a fi vazut de catre Toranaga, daimyo de Kwanto, unul dintre cei mai importanti lorzi feudali. Toranaga este impresionat de cunostintele lui Blackthorne, asa ca decide sa profite de aceste cunostinte, de nava pilotului si astfel incepe procesul de acomodare al lui Blackthorne in Japonia. Din cauza ca numele lui nu poate fi pronuntat, i se da denumirea de Anjin-san(pilot in limba japoneza, particula san se adauga pentru a se arata respect fata de persoana respectiva). Cel mai important test pentru adaptarea sa la viata nipona este baia. In anii 1600, pentru un european baia are considerata un aducator de boli. In acele vremuri europenii faceau baie foarte rar, de ce mai multe ori o data pe luna, uneori chiar imbracati. Japonezii puneau curatenia pe primul plan, baia fiind o activitate foarte importanta, atat pentru relaxare, cat si pentru curatenia trupului. Pentru a face baie, Blackthorne este dus cu forta, ca mai apoi sa observe cat de benefica poate fi o baie. In scurt timp, el se va adapta si la celelalte aspecte ale vietii nipone, precum mancarea, modul de a gandi sau codul bushido(codul samuraiului). Cu ajutorul capacitatii sale de a invata repede, Blackthorne deprinde tainele limbii japoneze, va capata titlu de samurai si hatamoto(vasal important al unui lord feudal), el devenind astfel un primul european samurai(cum a reusit acest lucru e spoiler, asa ca cititi cartea). Pe parcursul aventurii sale, Blackthorne o va intalni pe Mariko, sotia unui alt samurai. Alaturi de ea va trai o impresionanta poveste de dragoste, poveste care se zbate intre pasiune si simtul onoarei. Foarte impresionant, pe cuvant! Un alt personaj impresionant este Toranaga. Un adevarat strateg, stie sa observe calitatile unui om si stie intotdeauna cum sa puna aceste calitati in valoare. Isi da seama cum ii pot fi de folos cunostintele pilotului si reuseste sa-si duca la indeplinire orice plan. Isi formeaza rapid o imagine clara asupra oamenilor din jurul sau, aceasta abilitate dovedindu-se de mare ajutor pe parcursul romanului.
Povestea are foarte multe rasturnari de situatie, te tine lipit de carte si nu te lasa sa-i dai drumul decat atunci cand esti prea obosit sa mai citesti. Am ramas impresionat de modul de viata expus in acest roman. Mi-as fi dorit sa traiesc in Japonia acelor timpuri. Atunci, datoria si onoarea nu erau simple cuvinte. Aceste cuvinte stateau la baza civilizatiei japoneze si erau respectate si onorate cum se cuvine.
Poate ca aceasta prezentare pare confuza si lipsita de profesionalismul meritat de aceasta carte minunata si poate ca puteam sa scriu ceva mai bine. Insa, daca pe cineva va intriga acesta prezentare si va decide sa citeasca aceasta carte pentru a scrie ceva mai bun, eu sunt multumit.
Pentru mine va ramane cea mai buna carte citita.

Multumesc blogului

joi, 14 februarie 2008

Desi la inceput eram un Toma Necredinciosul in ceea ce priveste blogul, marti am primit confirmarea ca scrisul pe blog(scrisul in general, dar eu folosesc blogul) este un lucru bun. Pune peste asta si cateva carti citite si ai facut rost de inspiratie si idei. Cum am primit confirmarea??
Marti, la ora de romana, dupa lectia despre ,,Luceafarul" lui Eminescu(boring...o sa va zic eu de ce), avem parte(eu si colegii mei) de un text interesant in manualul de romana(unde altundeva??) in care, folosindu-se anumite niveluri ale expresivitatii, se vorbea despre calitatea strazilor din Romania. Textul a fost interesant, asa ca a trebuit sa ne exprimam parerea pe baza textului. Ei bine, tin sa spun ca am avut o sclipire de geniu. Pur si simplu, textul se forma in mintea mea, iar eu reuseam sa-l asez pe hartie cu cea mai mare usurinta. Lucru care nu s-a mai intamplat de mult, mult timp. Rezultatul a fost unul foarte bun, desi in urmatoarele zile va suferi cateva modificari, si va fi postat pe blog. Textul a impresionat-o si pe profesoara, fapt ce a generat si o nota de 10(yup, proud of it:) ). Cum spunea si un coleg...se vede ca am blog...se vede ca scriu si ca imi pun mintea la ceva productiv. Asa ca tin sa multumesc blogului pentru ca exista si multumesc celor care citesc ca imi dau motiv sa scriu. Pentru mine nu am reusit sa scriu niciodata.

P.S.Eu am raspuns de mult la intrebare:))

Semestrul 2

luni, 11 februarie 2008

Dupa cum ma asteptam semestrul 2 pare sa fie unul fericit...sau sunt eu prea obosit ca sa mai vad plictiseala. Desi mie mi-a placut prima zi a semestrului(cu toata ca nu am facut nimic toata ziua), astept cu nerabdare sa intru in jocul nebun al scolii, sa blestem fiecare test si nota proasta si sa vad daca la sfarsit o sa plec la fel de vesel precum am venit. Pana la urmatorul post serios numai de bine.

Era si timpul...

duminică, 10 februarie 2008

Nu cred ca s-a intamplat vreodata sa astept inceputul scolii cu atata ardoare. Nu stiu de ce, sincer sper sa nu aflu, dar vacanta asta a insemnat o saptamana intreaga in care nu am avut nimic de facut. Si nici chef de a ma gandi cum sa-mi alung plictiseala nu aveam. De cele mai multe ori stateam si ma gandeam la ce as fi facut in ziua respective la scoala, cati nervi pe minut erau distrusi si cate ore as fi pierdut noaptea, pentru cine stie ce proiect. Ei bine, de maine(a se citi luni) va trebui sa merg pe acelasi drum, spre aceeasi scoala, pentru a lua toata aventura semestrului 1 de la capat. Incepand cu ziua de luni incepe si semestrului 2. Activitatile cotidiene vor lua locul relaxarii tipice unei vacante, iar elevii vor relua lupta acerba cu stapanirea scolii pentru note, referate si teme pentru acasa.
Surprinzator, am planuri mari pentru acest semestru (cred ca este prima oara). Intai de toate, vreau sa reincep pregatirea pentru latina. In primul semestru am scapat, dar in al doilea nu vreau probleme asa ca trebuie sa invat, mult. Vreau sa-mi refac media la franceza. Nu am fost multumit de cum am evoluat la materia asta. Nu stiu mare lucru la franceza, dar un rezultat onorabil tot trebuie sa obtin. Si la stiinte trebuie sa fac ceva, altfel raman cu o medie nesatisfacatoare...si nu vreau. Tot in acest semestru vreau sa dorm mai mult. De multe ori pierd noptile pentru unele proiecte sau teme si pentru ca am decis tarziu sa le fac, ci pentru ca lucrez mai bine noaptea decat ziua. Totusi vrea sa mai reduc din timpul pierdut in favoarea somnului. Si daca o sa ma tin de planul facut...poate obtin si o recompensa. Doar nu fac planuri gratis, nu?
Daca maine va duce-ti la scoala...va urez bafta in noul semestru si ganditi-va ca prima zi, de obicei, este cea mai calma. Apoi se asterne furtuna.
Daca maine serviciul este destinatia finala...va urez si mai multa bafta. Multi au nevoie de asta si oricum serviciul este la fel de greu ca scoala..uneori chiar mai greu.
Ne citim maine, cu impresiile.

Gandesc cu voce tare...

vineri, 8 februarie 2008

Nu merge...nu-mi place cum suna fraza....sterg totul. O iau de la capat.
Cum adica nu stii ce zi este astazi??? Si nici ziua de ieri nu stii ce a fost??? Grav. Dar parca imi placea inceputul...asa cum il facusem prima oara. Nu-l mai stiu...Damn.
Bai, da muzica mai incet, ca nu aud ce gandesc! NU, nu o da mai tare...hai mah nu-ti mai chinui mintea!
Taci, si asculta...imi place.
Si pana la urma cum nu stii ce zi este azi?
Nu stiu! Pe calendar te-ai uitat?
Pai, daca nu stiu ce zi a fost ieri?
Pe calendarul de la computer ai incercat?
Mersi, e vineri...
Si pana la urma ai de gand sa scrii ceva??
I'm brainstorming ideas...e la moda.
Adica nu ai nici cea mai vaga idee...
Corect.
O sa plictisesti lumea.
De parca tu ai scrie ceva mai interesant!
Macar as incerca...
Cred ca sterg din nou...si o iau de la capat...
Nu! Mai bine gandeste-te si tu la ceva mai bun...haide trebuie sa reusesti.
Si tot trebuie sa o iau de la capat...
Nu neaparat. Doreai sa scrii despre ziua de azi...
Ti se pare ca am facut ceva interesant??
Ai citit...Vorbeste despre Shogun...despre Japonia...despre carte
Alta data...
Maine nu ai timp!!
Scriu dumnica...
O sa uiti..mai bine scrie acum...Apropo....stii ca o sa trebuiasca sa stergi asta!
De ce?
Ti se pare inteligent un dialog cu propria persoana?
De ce nu! Cine poate sa ma opreasca?
Corect...e blogul tau...dar ce-i care te citesc? Ce or sa zica?
Pai sa comenteze...nu la asta folosesc comentariile. Si da muzica mai incet...nu pot sa gandesc!!
Eu pot...asa ca si tu poti...
Ai aberat cam mult astazi!
Se putea si mai bine.
Maine scrie si tu ceva normal!
Cu siguranta! Si prin normal ce vrei sa spui?
Descurca-te!


Eu m-am obisnuit cu situatia:)).

3 in 1...

joi, 7 februarie 2008

Aveam de gand sa fie 2 in 1, dar prea suna a dero. 3 in 1 suna, mai degraba, a cafea....

1. Am primit o leapsa de la Stephen Cele mai bune voci romanesti. Am doua nominalizari:

In primul rand: Cristi Minculescu(Iris).....sau dovada ca si in Romania se face muzica de calitate, ca muzica buna isi pastreaza farmecul si dupa 30 de ani. O voce extraordinara, un talent adevarat si o trupa fenomenala.

Iris-Vino pentru totdeauna.



In al doilea rand: Adrian Barar(Cargo)
Las videoclipul sa vorbeasca....din punctul meu de vedere cea mai buna melodie a trupei.
Cargo-Daca ploaia s-ar opri


2. Leapsa nr. 2 contine doua intrebari interesante:

1.Cat timp acorzi internetului?
2.Cel mai interesant blog pe care-l citesti?

Pentru internet am rezervat cam 3 ore pe zi. Ca depasesc aceasta limita impusa de mine de fiecare data, este alta poveste. Este dificil sa nominalizez un singur blog. Daca am ajuns sa citesc blogul respectiv, este normal sa il consider interesant. Cele mai vizitate sunt:

3. Ce film caut de vreo 6 ore si nu-l gasesc. Promite mult, nu ar trebui sa dezamageasca si are preview superb. Filmul a aparut in 2006, dar acum m-am trezit eu sa-l caut.
Tenacious D: in The Pick of Destiny





Si iata cafeaua. 3 in 1.

Inchis intre 4 pereti...

miercuri, 6 februarie 2008

Mi-ar fi placut sa gasesc alt titlu, insa nu am reusit. Asta e! Cred ca e prima oara cand ma plictisesc in vacanta. Nu am nimic de facut. Avand in vedere timpul atat de scurt, am zis ca o sa gasesc eu ceva de facut. Ei bine m-am inselat amarnic avand in vedere ca nici pana acum nu am reusit sa fac ceva productiv, desi am avut parte de cateva activitati care au mai diminuat plictiseala generala. In primul rand am terminat de citit volumul 1 din Shogun de James Clavell. Timp de cateva zile aceasta carte a fost drogul meu, apeland cu incredere de fiecare data cand aveam nevoie de putin aer liber. Cartea este excelenta, mai ales pentru un amator al culturii japoneze. Traditiile sunt prezentate extrem de bine, iar personajele sunt foarte bine conturate. Acum incerc sa incep volumul2. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vreau sa citesc as vrea sa gasesc altceva de facut. Sa-si fi pierdut drogul din intensitate?? Azi, as fi vrut sa plec prin oras. Nu am reusit avand in vedere vremea mohorata si peisajul monoton al capitalei. M-am uitat la televizor. Nu e tocmai o pasiune avand in vedere calitatea programelor si puteam sa fac ceva mai inteligent de atat, dar nu gaseam altceva mai bun.
Atunci cand ma plictisesc, uit de orice. Orice activitate programata este data uitarii. As fi vrut sa scriu, sa mai postez si eu ceva pe blog. Evident, nu s-a putut. Nu am citit mai nimic zilele astea asa ca am mult de recuperat. As fi vrut sa ma joc. E drept ca am petrecut cateva ore in compania unor jocuri clasice precum Port Royale 2, Black&White si Red Faction, dar pe cat de repede au fost instalate, pe atat de repede au fost dezinstalate. Cert e ca totul a devenit o monotonie imbecila cu aroma de tutun(nu fumez, dar asta e senzatia).
Oricat de ciudat s-ar parea, astept scoala. Imi e dor de stres, de timpul limitat, de nervi si de relaxarea de dupa o saptamana infernala. Pana atunci raman inchis intre 4 pereti....
Se putea si mai rau.