...undeva pe la dracu in praznic. Si inca nu-mi dau seama din ce cauza. Dar imi revin. Sa-mi fie tristetea de bine.
Children of Bodom - Mask of Sanity
Lyrics:
I can't waste away, I'm slowly losing my way forever
Better raise your slave for me anymore
Daylight's sin inside, day's growing closer, wait for pain
I cannot wait another night to be alone
Voices are calling me, 'be my night!' this devil's sigh
Yeah, shadows are tainting me, yeah,
I know that only you can render pain
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
I can't waste away, I'm slowly getting my way forever
Better is what I used to feel alone
Shattered light's sin in taint, day's growing longer, wait for pain
I cannot wait another night to be with you
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
Pierdut...
O discutie interesanta...
...cu tata. Sunt foarte putine ocazii cand pot sa intretin o discutie cu unul dintre parinti. Printre motive se numara si faptul ca de cele mai multe ori sunt prea treaz astfel incat ajungem sa ne certam sau pur si simplu nu ma bag in discutii cu parintii mei. Da, asa sunt eu. Orice s-ar intampla eu nu particip la discutii de familie. Orice s-ar intampla. Cu aceasta ocazie, am incalcat prima regula. Nu eram treaz, fiindca dupa 2-3 pahare de whisky si cate o sticla de vin de fiecare, eram perfecti pentru o discutie amicala de tip filozofic. Nu va faceti griji, nu eram beti, eram bine dispusi. Runs in the family. In primul rand, am descoperit ca o discutie cu tata face cat o carte de filozofie. Tatal meu nu are 5 facultati la activ, nu stie engleza la perfectie, nu are un master in palmares sau nu stiu cate lucrari de licenta. El este intelept si nimic mai mult. Este intelept prin felul sau de a fi, prin modul sau de a vedea lumea inconjuratoare, prin modul sau de a-ti da un sfat. Si totul s-a intamplat alaturi de o sticla cu vin, ceea ce a facut totul cu mult mai interesant. Avand in vedere cat de bine ma cunosc, o asemenea discutie nu va mai avea loc decat peste mult timp. Foarte mult timp. Si aproape regret.
Despre ce am discutat. Multe lucruri, din punctul meu de vedere. Am discutat despre viitorul meu, despre ce voi face in viata. Am discutat despre faptul ca ar trebui sa am mai multe optiuni in viata si ca nu trebuie sa ma limitez la o singura cale. Intr-un fel are dreptate si in mare parte voi tine cont de sfatul lui. Pentru ca merita. Am mai vorbit despre toleranta. Deoarece in ceea ce priveste toleranta eu sunt la fel de maleabil ca o bucata de otel. Si nici asa nu m-a convins sa-mi schimb parerea. Si probabil nu ma va schimba nimeni in aceasta privinta. Insa a meritat discutia, chiar si de amorul artei. Am mai vorbit despre obiceiul meu de a citi pana dimineata. Obicei nu foarte sanatos, dar care a devenit asemanator cu un drog. Dar ma tratez...
Apoi, nu stiu cum, dar am intrat in politica. Nu stiu cum am ajuns in acest domeniu, dar a fost o discutie super(in adevaratul sens al cuvantului). Nu am aflat cu cine va vota tata, dar asta nu ma va opri. I just want to know.
Si acum recomandarea mea. Daca veti avea ocazia, asezati-va la o masa cu unul dintre parinti, poate chiar cu amandoi. Si discutati despre orice. Poate cu un pahar de vin in fata sau cu ce va face voua placere. Insa discutati sincer si placut. Rezultatele vor fi uimitoare... As putea sa garantez pentru 90 % din cazuri. Si inca un detaliu important. Discutia sa fie spontana. Nimic nu trebuie sa planifice o asemenea discutie. Astfel farmecul dispare. Totul trebuie sa porneasca de la un simplu impuls. Acela de a discuta. Nu stiu cand voi mai avea o asemenea discutie, cu toate ca o astept cu nerabdare pe urmatoarea. O simpla discutie spontana. Si nimic mai mult.
Intrebare...
Oana ai primit mailul? Si da, nu mi-a trecut prin cap alta metoda de a intreba:)).
Eu cu cine votez??
Maestre Caragiale, oare se va invechi vreodata replica asta?
Aflandu-ne in toiul campaniei electorale, este imposibil sa mergi pe strada si sa nu observi cortuletele de campanie, umbrelutele si studentii etaland programele de campanie ale candidatilor. Aproape oriunde te-ai duce, este imposibil sa nu dai de un afis, un fluturas, o foicica cu planurile viitorului primar. Inca putin si ne vom trezi sufocati de mesajele electorale, daca nu ne pune capac caldura din Bucuresti. Si ce legatura are asta cu replica scrisa de maestrul Caragiale??
Avand in vedere ca, din greseala, am ajuns la venerabila varsta de 18 ani, am capatat si dreptul de a-mi exprima parerea, prin vot, asupra unor probleme de natura politica. Am zis din greseala deoarece, daca ar fi fost dupa mine, as mai fi bantuit pe la varsta de 17 ani pe putin 20 de ani. Dar sa revin. Din punctul meu de vedere, dreptul la vot nu prea simbolizeaza mare lucru. E bine ca pot sa votez, dar cu ce ma ajuta pe mine acest lucru. Toata lumea promite marea cu sarea, poduri suspendate, zgarie-nori, parcuri si verdeata, dar dupa 4 ani, pe cuvantul meu, daca am vazut ceva din promisiunile respective. Cu toate astea, este un lucru pe care il ador la campaniile electorale si anume modul cum majoritatea candidatilor isi dau in cap unul altuia cu fiecare ocazie. Si o fac cu atata gratie, cu atat de mult talent si pasiune, de zici ca s-au nascut pentru asta. Cred ca daca ar depune tot atata efort pentru a administra capitala cat depun pentru certurile de zi cu zi, candidatii ar face din Bucuresti o capitala cu adevarat europeana. Dar asta nu o sa intample si e pacat.
Si ca sa-mi raspund la intrebare, cred ca as vota cu Sorin Oprescu la Primaria Capitalei. Desi candideaza independent si nu are sustinerea unui partid, mi se pare cel mai credibil candidat. Nu sunt sigur ca are sanse la Primaria Capitalei, dar eu pe el il sustin. Si mai este un motiv pentru care l-as alege pe Sorin Oprescu. In urma campaniei lui electorale nu am primit niciun fluturas, nicio brigheta, niciun balon sau mai stiu eu ce obiect electoral. Pana la momentul alegerilor, voi astepta sa vad care se mai cearta cu care, cine mai serveste masa si ce planuri mai au distinsi candidati.
Mi-a venit o idee geniala. Schimb drept de vot pentru varsta de 17 ani, pentru urmatorii 20 de ani. Rog seriozitate. Hai ca-i super oferta de campanie electorala.
Tocana de latina...
Se ia una bucata zi de miercuri glorioasa. Se programeaza teza la limba si literatura latina in ziua respectiva si se incalzeste pana se va atinge pragul nebuniei sau temperatura de 220 de grade Celsius. Nu uitati, ca in prealabil sa pregatiti materia stufoasa si greoaie, astfel incat sa obtineti rezultate cat mai bune. Daca ati lasat totul pe ultimul moment, nu va faceti griji. Inca se poate recupera, desi la sfarsit va veti trezi cu o infernala durere de burta. Dar sa revenim la reteta. Cu materia pregatita si cu capul facut varza de la atatea declinari, verbe, pronume si propozitii, se purcede spre locul in care va fi pregatita tocanita mentionata. Nu, nu spre bucatarie, ci spre ora de latina. Logic, nu!?
Se asteapta, la foc mic, ora de latina, se aplica foaia de teza pe banca si se incepe lucrul la tocanita. Se arunca in oala de teza o traducere a unui text de Cezar, text pe care sper sa nu-l fi ars. Se trece la identificarea frazelor din text si se condimenteaza cu o analiza morfo-sintactica a unor cuvinte. Pentru garnitura de literatura, se alege explicarea unor cuvinte dintr-o opera a lui Tacitus, se curata de orice sens rational si se arunca in amestec. Pentru punctul final se cauta metode de caracterizare petroniene in opera Satyricon, scrisa de Petronius. Se abureste timp de 45 de minute si se pregateste de servire. Se orneaza cu numele elevului si se preda spre judecata... de apoi. A nu se ura pofta buna deoarece s-ar putea sa vi se aplece.
Mai in gluma, mai in serios, am dat teza la limba latina. Sper sa ma fi descurcat onorabil. Si maine(joi) merg la o festivitate dedicata latinitatii impreuna cu clasa. Imagine the joy!.
10 carti...
care mi-au ramas in suflet.
1. Shogun - James Clavell. Pentru o imagine clara a civilizatiei japoneze si o poveste emotionanta, fara sa dea in telenovela. Din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune carti citite.
2. Odiseea capitanului Blood - Rafael Sabatini. Un roman ce prezinta, cu stil, o particica din era in care piratii imparteau dublonul spaniol si romul din Caraibe cu aceeasi naturalete cu care Johnny Depp il interpreteaza pe Jack Sparrow. Totul din perspectiva capitanului Peter Blood. O lectura foarte interesanta, chiar si dupa ce am citit-o de 3 ori
3. Singur pe lume - Hector Malot. Cartea care mi-a luminat o noapte intreaga si care inca imi aduce aminte de trecutul meu glorios.
4. Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov. Prima carte serioasa pe care am citit-o. Printre putinele care inca mi-au ramas in amintiri dupa mai mult de 10 ani.
5. Jocul lui Ender - Orson Scott Card. O capodopera a genului science-fiction. Din punctul meu de vedere. Orson Scott Card il depaseste, cu mult, pe Isaac Asimov.
6. Misery - Stephen King. Sau ce poate face o fana psihopata autorului preferat.
7. Harry Potter - J.K. Rowling. Din pacate doar primele 3 volume. Desi mi-au placut enorm primele 2 volume, pe la jumatatea volumului 3 a intervenit plictiseala. Totusi, de multe ori ma trezesc recititind pasaje din HP si pentru asta va ramane mereu o carte apropiata de sufletul meu.
8. Everville - Clive Barker. Romanul care m-a adus pe blogul Oanei si care m-a introdus in universul fantasy.
9. Enigma Otiliei - George Calinescu. Deoarece mi-a placut de Otilia, deoarece mi-a placut de Felix. Doua personaje care puteau la fel de bine sa fie singure, in tot romanul. Si tot ar fi rezultat ceva interesant.
10. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu. Pentru o imagine perfecta a razboiului impletita cu o zbuciumata poveste de dragoste. Insa imaginea razboiului m-a impresionat cel mai mult.
Iata lista cu cel zece carti care mi-au ramas in suflet si vor ramane multi ani de-acum inainte.
Comandat de Isabelle , general cu 4 stele:)).
Si cu aceasta ocazie transform comanda in leapsa si o daruiesc Oanei si lui Stephen. Simplu, 10 carti care v-au ramas in suflet.
Saturday night live...
Cu Mihai in rolul principal. Isabelle a dorit sa afle cum e o seara de sambata, in ceea ce ma priveste. Asa ca iata povestioara.
Avand in vedere ca majoritatea saptamanii este ocupata de scoala, prieteni, bantuit prin cine stie ce locuri obscure, seara de sambata este momentul perfect de relaxare. Dupa cum am descoperit nici sambata nu mai este asa de libera, asa ca profit de fiecare moment al serii. De obicei, dupa o saptamana de socializare, mi se cam acreste de oameni si prefer sa fiu singur. De cele mai multe ori prefer un film bun sau o carte interesanta. Singura problema a serii de sambata este ca se prelungeste pana a doua zi, dimineata. Inca nu am ajuns sa ma plang. E mai mult remarcarea unei situatii. Cam asa se duc sambetele mele. Una dupa alta. Si nu am de gand sa-mi schimb obiceiul, inca.
Din anul de gratie 2006
Cred ca saptamâna trecuta am primit un mail de la un prieten. Nu, stai linistit nu este singurul mail pe care l-am primit pâna acum. De fapt, cei care intra frecvent pe net stiu ce problema sunt zecile de mail-uri care vin, unele dorite, dar cele mai multe nedorite. Oricum mail-ul acesta mi-a atras atentia. M-am gândit sa vi-l arat si voua. Parca te pune un pic pe gânduri, nu?
Lumea, asa cum e ea...
21 europeni
14 americani (nord si sud)
8 africani
48 ar fi barbati
30 ar fi albi
30 crestini
11 homosexuali
1. Cineva s-a gindit la tine
2. Nu faci parte din cele 2 miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca si... ai un PC ! (ai fi putut fi mai norocos si sa ai un Mac)
Munceste - ca si cum n-ai avea nevoie de bani,
Iubeste - ca si cum nimeni nu te-ar fi binecuvintat niciodata,
Danseaza - ca si cum nimeni nu te-ar privi,
Canta - ca si cum nimeni n-ar asculta,
Traieste - ca si cum Paradisul ar fi pe Pamant.
Trimite acest e-mail la toti prietenilor tai altor persoane importante pentru tine. Daca nu il trimiti, nu se va intimpla nimic !
CERF 2008
Computer and Electronics Romanian Fair 2008 reprezinta expozitia in care mai toata crema IT&C vine sa-si arate ultimele creatii, jucarii electronice, pliante, carcase, telefoane si lista poate continua pana va plictisesc. Ca un bun cetatean si pasionat de IT ce sunt, este de la sine inteles ca trebuia sa arunc si eu un ochi pe acolo. Expozitia s-a tinut, ca si anul trecut, la Romexpo si din punctul meu de vedere a fost un eveniment reusit, chiar daca a avut unele scapari.
In primul rand, am remarcat absentii. Nu cred sa fi participat UltraPro, Flamingo sau Depozitul de Calculatoare. Din cate imi amintesc nu au participat nici anul trecut. Pacat. Ar fi avut o prezentare interesanta. Nu mi-a placut nici standul Cosmote, care mi s-a parut demn de trecut cu vederea. Lucru pe care l-am si facut. Cam aici se opresc lucrurile care nu mi-au placut. Nu sunt multe, iar in cazul de fata e de bine.
Mi-a placut standul Orange la nebunie. Cei doi prezentatori au fost fenomenali, prezentarea a fost distractiva, produsele foarte interesante. M-au atras cateva telefenoane, printre care si un Nokia super dotat, dar cu un pret cam ridicat pentru bugetul meu de elev. A fost bataie pe tricourile impartite de prezentatori. Era si normal. Gratis si cu Indiana Jones, cine n-ar vrea. Eu nu am apucat lacomilor!!:)). Cred ca o ora am pierdut-o la Orange si zau ca nu am regretat. Ca si anul trecut standul Level a fost intr-o forma de zile mari. Desi, n-am avut rabdarea sa astept la un tenis pe Nintendo WII, am facut o melodie la chitara de la Xbox-ul unde se odihnea Guitar Hero 3. Am facut praf melodia, dar macar am dus-o la capat. Deh, prima oara cand jucam pe chitara, insa cu prima ocazie imi iau si eu una. Eu zic ca merita:).
La Vodafone a fost crima si pedeapsa pentru o tura in monopostul de Formula 1, prezent in imagine. Virtual vorbind, iar monopostul cu pricina era prezent in proportie de 60%. Asa ca, in caz ca rezistai la coada imensa si la cele doua tururi de participant, aveai ocazia sa rupi asfaltul virtual la bordul automobilului cu pricina in jocul F1 Challange 2007(cred, nu sunt sigur). Oricum, ideea e ca pentru vreo 5 minute, ti se dadea ocazia sa te dai Shumacher sau Alonso. Am asteptat si eu 10 minute, dar m-am plictisit repede si am lasat monopostul in grija celor cu mai multa rabdare decat mine. Interesant a fost faptul ca la monopostul minune era mai multa lume decat la telefoane si cele doua notebook-uri Vodafone expuse. Iar standul a fost imens, chiar prea mare pentru produsele expuse.
La categoria audio-video, Sony si Panasonic au fost cap de afis. Sony a fost prezent cu masinuta Xplod, tunata si fulgerata, din care se auzea un hip-hop placut. A fost si anul trecut asa ca nu mi-a trezit cine stie ce interese.
Adevarata piesa de rezistenta a fost monitorul Sony OLED XEL-1.
Tehnologia OLED(organic light emitting diode) este the next big thing in Japonia, iar in Romania nu poate fi achizitionat decat monitorul de 11inchi prezentat la expozitie. Acest nou monitor se remarca printr-o claritate extraordinara, data de contrastul de 1000000:1, si de timpul de raspuns de cateva microsecunde. Pretul estimativ:2500 euro. Desi in poza nu se vede foarte clar(facuta cu telefonul mobil), claritatea imaginii este uimitoare. In rest, monitoare, plasme, sisteme audio-video cat cuprinde.
La Panasonic, a stat la loc de cinste cea mai mare plasma din lume. Ca te dureau ochii daca te uitai 5 minute la ea este alta poveste. Important este titlul de cea mai mare plasma din lume. In Romania. Cred ca anul acesta deviza Panasonic a fost la plasme inainte... pantru ca aveai la ce privi.
Desi Asesoft a avut un stand modest, au fost foarte bine reprezentati. Produse de calitate, notebook-uri functionale si atragatoare atat ca pret, cat si ca prezentare. La ei am vazut o tastatura foarte haioasa cu telefon incorporat.
Si sa nu uit prezentarea celor de la Myria Educational, care pe langa softurile educative au avut o prezentare super la noile procesoare AMD. Eu am un Intel, dar mi-a placut prezentarea bine pusa la punct.
Expozitia a meritat cele 5 ore petrecute admirand standuri si produse. In mod sigur voi fi prezent anul viitor, admirand produsele next-generation si gandindu-ma la cat de invechite vor fi produsele de anul acesta.
Asa nu...
1. Cat de relevant este textul:
2. Va surprinde faptul ca link-ul dat in articolul respectiv nu exista?
3. De ce sa scrii o asemenea ineptie, cand ai putea la fel de bine sa nu scrii nimic?
4. Inteleg ca unii romani prefera calea usoara, dar chiar asa?
5. Oare cata incredere ar trebui sa mai am in articolele dubioase de pe Wikipedia Ro?
Acum, nu condamn Wikipedia. Numai eu stiu de cate ori m-a ajutat. Dar parca nu ma asteptam sa gasesc un asemenea articol. Chiar si pentru un joc. In concluzie, asa nu!
Chestii aiurea...
...CFR Cluj a castigat campionatul si eu ma bucur de parca ar imparti trofeul cu mine. De ce? Fiindca vroiam cu toata pasiunea sa nu castige Bucurestiului! Time out ca v-ajunge N titluri la activ. Si tot nu ma intereseaza fotbalul:)).
...am dat teza la geografie. Cum tomatele mele sa-mi iei teza cu 10 minute inainte sa se sune, sa-mi dai un subiect imbecil si sa mai ai speranta ca eu o sa mai dau pe la ora de geografie dupa ce-mi iau notele?
...am impresia ca sunt vampir. O fi de rau sau de bine? Oare faptul ca dorm doar 2 ore pe noapte imi afecteaza cheful de a respira?
...daca aberez in prostie la ora asta, e o problema?
...ma intreb oare de ce am inceput un articol cu si despre fotbal. Oricum mi se rupe!
...daca va las pe fond muzical, va suparati?
Dragonforce - Through Fire and Flames
De serviciu..
...pe scoala. Desi la inceput am considerat aceasta actiune obligatorie inutila, enervanta si plictisitoare, am descoperit cat de amarnic m-am inselat. Job-ul e simplu. Elevul trebuie sa stea si in caz de nevoie sa mai duca o cheie, sa mai cheme un profesor si in rest sa piarda vremea. Perfect am zis! Timpul de pierdut vreamea a fost folosit intr-un mod cat se poate de inteligent. Am citit Stephen King Casa Intunericului pana m-am plictisit, asta insemnand pana am plecat de la scoala. In pauze, cand era o galagie infernala, trebuia sa-i bat la cap pe profesori, avand in vedere ca din 5 in 5 minute trebuia sa chem pe cineva. Cu respectul cuvenit, eu veneam ca un ghimpe in coasta profilor(lucru care mi-a provocat o oarecare placere) ademenindu-i afara cu fraza: ma scuzati, dar va cheama un elev afara! The joooooyyyy! Plus am avut ocazia sa lipsesc de la 2 ore nesuferite, asa ca rasplata a fost dubla. Acum stau si ma intreb de ce nu vrea lumea sa faca de serviciu? Mie a inceput sa-mi placa:))
Guitar Hero 3
...sau chitarist la tastatura. Asta daca nu-ti cumperi controller pentru joc.
De cand Guitar Hero 3 s-a facut comod la mine pe comp, mai exact doua zile, din boxe nu se aude decat riff-uri de rock aduse la viata de genialul si inegalabilul Mihai.
Jocul in teorie e simplu de inteles, dar foarte greu de pus in practica. Lucru care va cauza dureri degetelor si pitici creierului, mai ales cand o dai in bara la final, din cauza ca nu mai reusesti sa-ti mentii ritmul. Tehnica consta in apasarea a 5 butoane numite frets alaturi de butonul de strum pentru a obtine nota muzicala corecta. In caz de esec, strici melodia si publicul isi exprima imediat dezacordul. Teoria e simpla, nu?
Practica se afla la polul opus deoarece jocul e greu. Si pe easy e greu si trebuie sa mentionez ca jocul are 4 niveluri de dificultate: easy, medium, hard si expert. Eu recomand sa nu va aventurati la medium din prima zicand ca sunteti gameri adevarati si ca nu aveti nevoie de easy. In cazul de fata aveti si inca mare nevoie. Nivelurile difera in functie de frets-urile necesare pentru a reda o melodie, de la 3 pentru easy pana la toate 5 pentru hard. Expert-ul este rezervat pentru pasionati si consta in redarea fiecarei note a melodiei. Si credeti-ma ca lucrul acesta se dovedeste a fi foarte complicat. Eu pot sa spun ca dupa un tratament de 3 ore cu GH3 ma dureau incheieturile degetelor de ziceam ca mi-a pus cineva ace in ele. Insa nici eu nu vroiam sa ma las, fiindca nici jocul nu te lasa. La un momentat dat te vei trezi zicand unde tomatele mele s-au scurs 5 ore si nu sunt multe jocuri care iti dau acest nivel de dependenta. Repet, jocul e complicat pana la Dumnezeu si il vei blestema cand mai ratezi o melodie, dar o iei de la capat fiindca e prea tare.
Piesa de rezistenta este, evident, coloana sonora. La acest capitol am numai cuvinte de lauda. Muzica este foarte bine aleasa, multe piese fiind licentiate. Au mai fost si cateva care nu mi-au placut, dar in comparatie cu restul sunt usor trecute cu vederea. Melodii sunt de toate pentru toti. Foghat - Slowride(10+), Kiss - Rock and Roll All Nite, Alice Cooper - School's out, Rage Against The Machine - Bulls on Parade, The Rolling Stones - Paint It Black(mi-a placut enorm), Black Sabbath - Paranoid, Scorpions - Rock You Like a Hurricane, Guns N' Roses - Welcome to the Jungle(nice), Disturbed - Stricken(rocks), Iron Maiden - Number of the Beast(vroiam Fear of The Dark, dar merge), Metallica - One(awesome) si Eric Johnson - Cliff of Dover. Mai sunt cateva dar cele mentionate mi-au placut cel mai mult. Si sa nu uit cele 2 confruntari contra lui Tom Morello(Rage Against The Machine) si Slash(Guns N' Roses/ Velvet Revolver).
La final nu pot sa va zic decat ca-l recomand cu caldura oricui are chef sa-si descarce nervi pe ritm de rock. Si inca o chestie super. Pentru acest joc s-a facut un controller special in forma de chitara, pe care sper sa-l achizitionez in viitorul nu prea indepartat si daca se poate pe banii mei.
Impreuna cu jocul costa in jur de 300 RON si eu il vreau, chiar daca la prima vedere pare o chitara de jucarie. Daca ma gandesc mai bine chiar asa e. :P
Despre scoala...
O zi de scoala poate fi asemanata cu o aventura. Desi zilele au mici diferente, traseul parcurs e cam acelasi. La 7:00 am plecat de acasa si dau de primul obstacol(foarte important). Autobuzul 311, plin pana la refuz cu oameni, uneori si un caine, toti grabiti spre locul de munca. Imi apar ghiozdanul cum pot, doar am lucruri vitale in el, iar la a treia statie imi fac loc sa cobor. Lucru foarte dificil, mai ales la 7 dimineata. Mai merg putin si ajung la poarta scolii. Aici se joaca de cele mai multe ori loteria javrei portocalii(in apropierea scolii, o catea portocalie si-a facut pasiune din latrat la elevi si profesori). Pana acum, din cate stiu, nu s-a inregistrat nicio muscatura. Mai e timp.
Ajung in clasa, imi arunc ghiozdanul unde se nimereste si astept sa inceapa ora, in stilul caracteristic...rezemat de geam cu o atitudine aroganta:)). Orele in general sunt placute. Printre favorite se numara ora de romana alaturi de o diriginta si o profesoara fenomenala. Orele de romana sunt o adevarata placere, lucru pe care nu multi elevi pot sa-l spuna. Orele de engleza sunt putine si nu sunt destul de interesante, dar am o profesoara buna, asa ca nu am de ce sa ma plang. Ador ora de franceza, cu toate ca nu stiu o boaba. Motivul pentru care imi place ora de franceza se datoreaza profesoarei, care ma lasa sa citesc. Cu notele ma descurc mai greu, dar nu-mi fac griji. Era sa uit de ora de religie. Desi sunt ateu din fire, domnul profesor face din ora lui ceva interesant. Nu stiu cati mai au aceeasi parere ca mine, dar nu conteaza. Din pacate sunt si ore pe care nu le suport. Aici se regaseste latina, pentru care nu voi avea decat ura profunda, desi ma pricep destul de bine. Urmeaza ora de economie si profesoara incorecta. Ultima pe lista e ora de geografie, ora la care se pierde timpul din greu.
Despre colegi e greu sa comentez. Ma inteleg bine cu cine vreau eu, dar mai ales cu cine merita. Singurul lucru care ma deranjeaza e multimea de bisericute. Clasa mea nu e unita de nicio culoare si asta nu e bine. Uneori nu ai cu cine sa fi unit, dar asta se intampla peste tot. Daca treci cu bine peste obstacolele zilei, esti un om implinit. Asta pana a doua zi, cand trebuie sa o iei de la capat. Cam asa se prezinta scoala mea, din punctul meu de vedere.
Articolul este dedicat Isabellei , careia ii cer scuze pentru intarzierea articolului.
Astept cu nerabdare urmatoarea sugestie pentru categoria cititorul meu, generalul meu.
La ora 01:25, dimineata...
Poate va intrebati ce fac la ora asta? Chiar daca nu intrebati, eu tot o sa raspund... Din pur amuzament. La ora asta multe persoane, tin sa cred, isi viseaza al doilea vis. Al treilea, daca chiar nu ai ce face. In schimb, subsemnatul bantuie prin casa, mai ceva ca un vampir in cautare de victime. Ca sa fiu mai precis bantui traseul dintre camera proprietate personala si bucatarie, loc de sfintire al pranzului de la miezul noptii. Uneori mai decalez programul, dar asta e. Revin. Ajung in locul cu pricina, adica bucataria, ma uit, nimic pe masa, niste corcoduse langa fructiera(am planuri mari cu ele), fructe, mai multe fructe, foarte multe fructe. Da, in bucatarie domnesc fructele, iar eu le detest. Renunt la a mai cauta ceva comestibil prin bucatarie si deschid frigiderul. Acel monument inghetat, acel corn al abundentei in care gasesc de fiecare data ce-mi doresc, ma astepta, ca intotdeauna, cu bratele deschise. Ma uit in frigider, frigiderul se uita la mine, ma uit la el, se uita la mine. Nicio reactie. Vad cam tot ce si-ar putea dori un om, de la peste marinat(cine dracu' ar manca peste marinat la ora 1 juma' dimineata?) la legume, smantana si juma' de pepene rosu, care nu-mi aduce aminte decat ca urasc fructele, mai putin ceva care sa-mi trezeasca interes. As fi vrut sa incerc sosul de soia, dar n-am avut cu ce. Cu piept de pui la gratar si cartofi prajiti ar fi iesit o masa pe cinste. Dar unde gaseam piept de pui la ora aia, nu stiu(acum s-a facut ora 2). Cu moralul la pamant, inchid frigiderul doar pentru a repeta procesul mentionat de inca 2 ori. Intr-un sfarsit(in lumea mea pot fi mai multe), aleg una bucata galetusa de smantana, un ardei iute(dar bun) si doua bucatele de muschi, de ied, prajite. Va dati seama cat de sanatos mananc. Si cu toate astea am o silueta de invidiat(ce naspa suna fraza asta). Savurez pranzul, imi strang frumos masa si dau cu ochii de corcoduse, acele fructe mici, verzi si acrisoare, dupa care nu ma dau in vant(cum nu ma dau in vant dupa majoritatea fructelor), dar care imi faceau cu ochiul mai ceva ca o bruneta fierbinte si o bere rece. Asa ca in momentul de fata, scriu si bag corcoduse in mine, lucru pe care il voi regreta mai tarziu. But, who cares! Cat despre scrisul la ora asta, nici eu nu stiu cum mi-a trecut prin cap. Probabil din lipsa de orice alta ocupatie care sa mearga cu corcodusele. Acum, cand ma pregatesc sa termin acest text plin de intelepciune, s-a facut ora 2 juma'. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez buna dimineata(seara nu cred ca mai e) si daca cineva isi mai petrece diminetile intr-un mod asemanator cu al meu, sa ma anunte. The more, the merrier. Si totusi pranzul a fost bun. Probabil de la ardei.
Am descoperit ca...
...pe blog a fost mai pustiu decat in Sahara si asta se datoreaza absentei mele. Cum zicea si marele Arnie ,,I'll be back". Sau mai bine zis: ,,i'm back".
...abia astept sa inceapa scoala si nu stiu de ce, mai ales ca vin tezele.
...o carte buna este cat se poate de asemanatoare cu un drog. Te ia frumos, te trimite pe alte taramuri, iti da nenumarate senzatii si apoi nu te mai lasa sa scapi. Te gandesti cum sa faci rost de o noua doza, iar la sfarsit te intrebi cand tomatele mele s-a facut ora 2 dimineata si eu tot cu cartea in fata sunt.
...vacanta a fost incredibil de linistita, mai ales ca ai mei nu-si mai vorbesc de cateva saptamani. Am avut timp sa citesc si ma joc pe comp.
...am de scris un articol despre scoala in categoria ,,cititorul meu, generalul meu" de care am uitat si imi cer scuze pentru asta. Maine va vedea lumina zilei. Categoric.
...incerc sa-mi amintesc ceva si nu reusesc
...un blank Traxdata este un semn de carte excelent. Acum imi dau seama ca sunt blank-urile tatalui meu. Ma intreb daca el e de acord cu mine:))
...miercuri am prima teze si eu habar nu aveam.
...Toto Silaci:)))) Cine stie, cunoaste!