Tv-ul, in general....

...e varza. Mijlocul de informare al secolului e mort si ingropat in pamantul prostiei, al slabei calitati si al reclamelor interminabile. Nu mai exista calitate in grila de programe, filmele au fost televizate de 6-7 ori si vor mai fi televizate pana se va plictisi poporul si va schimba canalul. Pana atunci, rabdare telespactatorule!
Ca orice om, mai tind sa deschid televizorul pentru putina relaxare, informare si daca e "bun" programul, un pui de somn. Astazi, a fost crima si pedeapsa....
Dimineata, cand ma trezesc, dau pe Cartoon Network sa vad Teen Titans. Nu conteaza ca i-am vazut si revazut de 5 ori. Inca imi plac, cu toate ca dublajul facut de romani e de toata jena. Cu toate astea, descopar ca CN implineste, azi, 10 ani de activitate in Romania. M-a asteptam ca dupa Teen Titans(apropo, Tinerii Titani nu suna naspa?) sa vad programe speciale, desene animate vechi, poate chiar in engleza. Nimic! Zero! Multimea vida! Acelasi program imbecil dominat cu desene pentru idioti. Sa nu-mi spuneti ca My Spy Family sau Class of 300o nu-i de toata jena, ca nu va cred. Jetix e in aceeasi situatie jenanta. Niste prostii desenate infect, cu dublajul specific romanesc(Zone Studio Oradea, pe cand alti actori, ca va stiu de cand aveam 7 ani?). Nu am parte de desene animate, asa ca schimb canalul. Pro Tv si al sau "Tanar si Nelinistit" nici acum nu si-a gasit sfarsitul. Cred ca este printre putinele filme nedifuzate in reluare. Si reclamele Pro Tv-ul reprezinta culmea advertising-ul. 25 de minute, numai si numai reclame, e prea mult.
Mai trec repede peste cateva canale si inchid televizorul. Absolut nimic interesant.

Asa ca, ma intreb incotro se indreapta televiziunea?
Spre o moarte lenta sau o renastere luminoasa? Vom urmari numai reclame sau programele de calitate vor reveni miraculos in atentia telespectatorilor? Am facut referire la posturile de mai sus pentru ca le urmaresc in fiecare dimineata(stiri, desene animate si un serial din cand in cand). Nu zic ca celelalte posturi abunda de calitate. Cand v-ati uitat ultima oara la Otv, daca v-ati uitat vreodata, si nu ati vazut-o pe Elodia? Mai vizioneaza cineva programele Tvr1/Tvr2. S La televiziunea nationala bugetul ar trebui sa fie indestulator, dar programele sunt jenante(stiu e a treia oara cand folosesc cuvantul). Prima Tv se evideantiaza prin cea mai buna emisiune de umor "Mondenii". Un umor genial, cu actori tineri si talentati poate dovedi ca Romania mai are sanse, in ceea ce priveste televiziunea. National Tv, un post acceptabil, uneori mai vezi cate un film bun, dar lipsa unor fonduri mari se vede de la o posta. Antenele prezinta programe destul de bune. La capitolul filme, nu ar strica cateva aparitii noi in domeniu.
Cam atat pentru astazi referitor la televiziune. Revin cu alte subiecte...

Prima parcare laterala

Daca tot am inceput scoala de soferi, tata mi-a zis sa fac si cateva exercitii prin poligon. Putin antrenament nu strica, asa ca am pornit cu avant muncitoresc spre locul mentionat. Avand in vedere calitatea precara a asfaltului din poligon, pot spune ca am mers destul de bine.
Pana aici, toate bune si frumoase.... Pana cand a trebuit sa fac o parcare laterala. Dificila manevra, mai ales pentru un incepator, mai ales ca o executam pentru prima oara... Insa, a fost foarte distractiv. De ce?

Behold



La volan: subsemnatul
In fundal: tata, cu tot cu indicatiile de rigoare:))
Imi cer scuze pentru calitatea inferioara a videoclipului, dar telefonul nu este cel mai bun mijloc de filmare. Oricum, esentialul se intelege....

Concluzii
Parcarea laterala e grea...
In afara de oglinzile altor masini, mai am un fix si fata de borduri...
Oglinda a fost facuta astfel incat sa fie folosita pentru o mai buna orientarea( yeah, right)...
Si am o figura foarte amuzanta cand sunt la volan(in fiecare zi descopar ceva nou)...

Acest filmulet a fost facut pentru amuzament si nu pentru Oscar. Enjoy!

Beijing 2008

Am asteptat sa se termine, pentru a-mi da cu parerea. Am urmarit cu pasiune majoritatea prestatiilor romanilor, dar si a celorlalte natiuni. China a oferit un spectacol grandios, asistata de participantii la Jocurile Olimpice.

Deschiderea

Cel mai acaparant spectacol urmarit vreodata. Coregrafia a fost de exceptie, jocurile de lumini au fost magistral regizate, chiar daca au fost, o parte, generate pe computer. Cui ii pasa?. Munca depusa a fost colosala si a meritat fiecare ora de antrenament si repetitii. Asta conteaza! Un spectacol grandios, in adevaratul sens al cuvantului. Insa cel mai interesant, spectaculos si apreciat moment a fost aprinderea tortei olimpice. La fiecare editie a Jocurilor Olimpice, aprinderea tortei reprezinta cel mai asteptat, dar si cel mai tensionant moment. O singura greseala si toata magia spectacolului este risipita. Si cu toate acestea, aprinderea tortei a fost de neinchipuit. Regizorul a avut o sclipire de geniu atunci cand a pus la cale acest moment.

(in caz ca ati ratat)
Fantastic.

Competitia

Ca orice roman, aveam mari sperante in lotul de gimnastica. Abia asteptam sa vad prestatia lotului de aur, dupa cum a fost numit la majoritatea competitiilor importante. Insa, primul aur a venit de unde ne asteptam mai putin. Alina Dumitru aducea prima medalie de aur pentru Romania, la judo. Un sport in care cred ca se investesc mai putini bani decat in salariul unui fotbalist pe un sezon. Alina a dovedit ca se poate, victoria ei fiind pe deplin meritata. Nici pana acum nu am inteles cum a reactionat asa de repede. Nu am urmarit competitia de scrima si mi-a parut rau. As fi vrut sa vad meciul lui Mihai Covaliu. Medalii de aur la canotaj si la gimnastica individual. Am urmarit-o doar pe Sandra Izbasa. De victoria canotoarelor Georgeta Andrunache si Viorica Susanu am aflat la stirile sportive. Am mai urmarit probele de inot, unde Michael Phelps a luat medalie dupa medalie. Impresionant. La fel de impresionanta a fost si proba de sarituri sincron, unde chinezi si britanicii au facut spectacol. Cel putin ei au fost preferatii mei. O alta proba surprinzatoare a fost cea de maraton, unde Constantina Tomescu Dita si-a adjudecat lejer medalia de aur. Au mai fost competitii cu participanti romani, ratate dintr-un motiv sau altul. Le vvoi urmari cat de curand.
Multi au fost dezamagiti de prestatia lotului roman. Multi se asteptau la mai multe medalii. Eu nu. Eu am fost mandru de prestatia fiecarui participant, fie ca l-am urmarit. fie ca nu. Cei dezamagiti ar trebui sa se gandeasca de ce nu s-au luat mai multe medalii. Un raspuns ar fi sumele infime investite in alte sporturi. Pentru a face performanta nu este nevoie doar de munca asidua. Este nevoie de echipamente moderne, de investitii serioase in sali de sport si de sustinere financiara continua. Si totusi aceasta sustinere financiara este, de cele mai multe ori, insuficienta pentru performante precum cele ale Statelor Unite sau Chinei. Ar trebui ca toti romanii sa fie mandrii de performantele sportivilor nostri. Merita!

Inchiderea

Un spectacol la fel de grandios ca si deschiderea Jocurilor Olimpice. Ar fi fost perfect daca nu ar fi zambit David Beckham la camere, daca dansatorii britanici ar fi dansat si cantareata ar fi cantat. Dar n-a fost sa fie. Londra are o misiune extrem de grea. Nu stiu cum vor realiza un spectacol mai interesant decat cel de la Beijing. Pana atunci, astept.

Romania, pazea ca vin....

La inceputul verii am avut de ales intre a invata pentru permisul de conducere si a-mi gasi o slujba. O buna bucata de vreme am ignorat ambele variante, preferand somnul mult si des, radiatiile monitorului de 19 toli si bantuitul pe strazile capitalei. Dar cum ceva tot trebuia sa fac, am luat legislatia la intrebari si covrigul(volanul) in brate si am pornit pe strazile capitalei. Inca sunt la capitolul invatat, asa ca nu o sa ma vedeti prea des facand "liniute" pe bulevard.
Ce am descoperit in putinele ore de condus?
In primul rand, urasc intersectiile. Daca o s-o tin tot asa, ori intru in masina cuiva, pe motiv de neacordare a prioritatii, ori o sa pic examenul la prima intersectie. Tot la capitolul intersectii, am descoperit ca nimeresc foarte greu indicatoarele. De stiut, le stiu. Dar nu le observ. Zic ca poate tine de experienta si trec peste..
Apoi, am descoperit ca soferul roman este foarte, foarte grabit. Exact atunci cand nu trebuie. Eu, in trafic. Ma aflu la circa 150 m de semafor. Merg lejer, pe banda 1, cu 40 km/h(nu fortez masina mai mult, ca nu-mi permit). Nicio grija... Din spate se apropie vijelios un Seat Leon, depaseste, incalca linia continua dubla, agresiv, se baga pe unde poate, se duce, ma depaseste, viteza excesiva, tot tacamul. In acelasi timp, eu ma apropiam frumos de semafor, in acel moment fiind rosu. Seat-ul grabeste pasul, se duce si cu o frana brusca opreste primul in fata semaforului. Unde se grabea, nici acum nu-mi dau seama. Eu ma apropii de acelasi semafor, dau sa incetinesc, dar isi schimba culoarea in verde si plec mai departe. Cu un zambet malefic, ii urez Seat-ului "sayonara" si imi continui drumul. Oare nu ar fi fost mai bine ca si el sa mearga la fel?
Sau cand eu, elev incepator, nu pot sa pornesc la fel de rapid masina ca un sofer experimentat, iar o simfonie de claxoane incanta intersectia, trezeste in mine cele mai pure sentimente de bucurie.
In rest ma descurc. Plec de pe loc frumos, intru in trafic, nu deranjez, dar am un fix. Nu stiu de ce, dar merg foarte aproape de oglinzile celorlalte masini. Cred ca intr-o zi o sa si rup una. Sau mai multe. Si e foarte amuzant sa conduci 1 tona si ceva de fier, pe langa alte exemplare de 1 tona si ceva de fier. Romania, pazea ca vin!

Playlistul cartierului....

In cursul zilei de azi m-am lamurit cat de "sanatos" este cartierul meu, mai bine zis cativa locuitori ai cartierului, in functie de muzica ascultata astazi. Nu pun fisiere audio pentru simplul motiv ca as jigni tot ce am facut pana acum. Dar trebuie sa evidentiez ce se asculta intr-un cartier bucurestean modern. Si nu, nu e vorba de Verdi, Metallica sau Christina Aguilera.
Incepe dimineata si ca orice om normal trebuie sa ma trezesc pe ritm de house sau muzica electronica. Nu am nimic cu cei care asculta genul, dar la 8 dimineata e dementa curata. Si sa zicem ca in melodie mai sunt si cateva cuvinte, o strofa care sa ma trezeasca cu motiv. Insa houserul cartierului meu are o singura melodie in tot hard disk-ul si melodia aia nenorocita are 5 sunete. 5 sunete care numai muzica nu pot fi numite. Cum sa te trezesti vesel ascultand asa ceva?
Aventura insa abia acum incepe... Dupa 30 de minute de liniste, incepe cea mai tampita melodie auzita vreodata. Sa auzi ceva de genu: ,,nu imi e frica, nu imi e frica de bau bau" in timp ce tu te concentrezi sa scrii ceva despre fast-food-ul romanesc e crima curata. As fi inchis fereastra, dar caldura de afara combinata cu cea produsa de uzina de pe birou imi asigura sauna, calitatea I, la mine in camera. Si nu vreau asta in mijlocul verii. Din cate am inteles, melodia respectiva e compusa pentru copilasi, in niciun caz pentru adulti. Cum mi-am dat seama ca-i adult. Cum s-a terminat melodia in cauza tot cartierul a fost luminat de sunetul relaxant Made in Rromania(numele melodiei, cover dupa Loredana Groza). Daca tortura de mai devreme a fost suportabila, Made in Rromania a pus capac.
Cascutele si metalul la maxim si rezolv problema. Gresit!! Vecinul este ingenios si da la maxim sistemul audio luat la mana 3 din targ, astfel incat nici castile numai fac fata. Dupa cateva ore muzica se opreste si eu respir usurat.
Totusi, ma intreb cum poti sa asculti juma' de zi 3 melodii si alea de toata jena? Si de ce ai vrea ca in acelasi timp sa asculte si 3 blocuri melodiile respective? Oare nesimtirea evolueaza in timp sau unii se nasc cu ea?Cred ca intrebarea a mai fost pusa si inca nu a fost gasit un raspuns. Trist.

Eu si Mecul laudat...

Imi amintesc cu placere de momentul in care, copil fiind, am fost dus la recent deschisul Mc'Donalds de la Unirii. Si acum mai tin minte acel BigMac proaspat(da, proaspat) si delicios, cartofii pai facuti la mare arta si milkshake-ul perfect. Anii au trecut si vizitele mele la faimosul fast-food au incetat sa se materializeze. Printre cauze s-a numarat si calitatea din ce in ce mai mica a produselor. Alternative am avut slava cerului.
Intr-o zi insorita de primavara, subsemnatul decide ca e prea frumos afara pentru a se retrage spre casa si face un popas prin Cismigiu. Zis si facut. Ajung in parc, remarc cat e de frumos, aleg o banca si il iau pe Tolkien si al lui Lord of the Rings la intrebari. Brusc ma trezesc ca am chef de o cafea. Cel mai apropiat loc, Mc'Donalds-ul din apropierea parcului. Intru in fast-food, ajung rapid la tejghea si imi cer cafeaua. Fatuca de la tejghea, cu zambetul pe buze, imi aduce cele comandate in cel mai scurt timp cu putinta si ma pofteste sa mai trec. Daca ar fi stiut de cat timp nu mai calcasem pragul Mecului. Servirea insa a fost ireprosabila. Nu stiam ca va fi si ultima oara cand voi avea parte de asa ceva. Vine vara, iar iesirile mele sunt la ordinea zilei, mai ales dupa ce am explorat centrul vechi al capitalei, loc de care m-am atasat enorm. Trec sa iau o cafea de la Mec(denumire populara), de data aceasta cel de la Piata Romana. Din auzite, Mecul de la Romana e za coolest thing for young people. Intru. Ma izbeste un parfum de cartofi prajiti, nesimtit la propriu si la figurat. Aerisirea era undeva in aer. Vroiam cafea, asa ca a trebuit sa indur. Stau la coada 15 minute( clar nu mai e fast-food) si dau comanda de cafea. La auzul acestei comenzi, fatucii de la tejghea i-a aparut o figura de genul ,,doar atat" si pleaca sa-mi aduca lichidul revitalizant. Tin sa mentionez ca in bucatarie era o zarva de nedescris, iar cateva case erau inactive. Vine comanda, o pune pe tava si gata. Urmatorul!! Nimic...niciun ,, mai veniti pe la noi", niciun pic de bunavointa. Ma retrag incet(probabil am jignit-o cand nu am comandat portii mari de mancare si cola dietetica) si imi beau cafeaua(cam seaca, fara aroma), gandindu-ma ca am ales prost localul si Mecul de la Cismigiu era o optiune mai mult decat inteleapta.
Ultimul Mec vizitat si cel care a pus capac aventurii mele a fost cel de langa statia de metrou Constatin Brancoveanu. Imposibil de ratat. Intru, la mese numai copii(nu le-as fi dat mai mult de 14 ani) cool prinvind urat la metalistul obosit care le incalca teritoriul. Cer o cafea simpla si astept. Astept....astept, mi se explica frumos ca nu merge casa si sa mai astept putin. Macar a fost draguta fatuca de la casa. In final apare si cafeaua mult dorita. In timpul de asteptare am observat cu stupoare haosul din bucatarie si jumatate din case inchise(cum dracu mai vine lumea la asa servicii).
Concluzii.....
Mc'Donalds nu va mai fi niciodata ce a fost.
Nu incerc mancarea din cauza aspectului de plastilina si modului de preparare.
Fatucile de la casa se poarta de parca ar avea cea mai buna slujba existenta la ora actuala si de aceea se pot comporta cum vor.
Clientela e asigurata de za cool chidzs, copii care nu au habar de ce se duc acolo. O dovada elocventa la acest fapt este raspunsul la intrebarea: De ce te duci la Mecul de la Romana? R: Pentru ca Mecul de la Romana, e Mecul de la Romana. Adica, esti prost, nu vezi ca e cea mai tare chestie din tot Bucurestiul(traducere personala).
A existat o singura exceptie de la regulile de mai sus. Doar una.
Se gasesc destule cafenele in Bucuresti, astfel incat sa evit, pentru o buna bucata de timp, Mc'Donalds.

Si da, uneori la 40 de grade Celsius, eu savurez o cafea fierbinte....

La 12 noaptea, mah?

Da!!! La miezul noptii m-a traznit un fulger, care s-a materializat subit intr-o zana din basme. Zana enervata de privirea mea total indiferenta fata de sclipiciul din rochia ei demodata(doar e din basme si basmul nu mai e moda) imi da o bagheta in cap(de parca fulgerul nu era de ajuns) si pleaca in timp ce arunca in vant cateva vorbe de duh. Trezit la realitate de lovitura, realizez cu nonsalanta ca din monitor se simte un parfum desertic la selectarea cuvintelor simple ganduri. Amintindu-si ca a uitat ceva, zana se intoarce. Ea se uita la mine, eu ma uit la ea, ea se uita la mine, eu ma uit la ea, eu ma uit la ea, ea imi arde o bagheta in cap. Drace! Pentru ce a facut asta. Se calmeaza, dandu-mi cu gratie inca o bagheta in cap si destainuie motivul intoarcerii ei. Imi spune ca blogul simtindu-se singur si parasit de autor, a profitat de ea ca un nesimtit. Si eu, un nesimtit la fel de mare, pentru simplu fapt ca imi apartine, trebuie sa-l dojenesc in mod public si stanjenitor pentru acest fapt. Cum a profitat de ea nu stiu( nu pot sa-mi imaginez o relatie de orice fel dintre o zana imaginara din basme si un blog), asa ca expediez zana spre basmul din care a venit si intru pe blog. Nu de alta, dar vroiam sa vad daca e pe bune telenovela. Blogul, mic, pricajit si ascuns intr-un colt al camerei mai ceva ca un emo(e la misto, nu va alarmati). Il iau cu binisorul, ca uite ce imi zice zana, el ca nu si nu. Poate doar putin si doar ca sa-mi atraga atentia.
Eu ii zic ca nu am vrut, ca e vacanta, ca e cald afara, el mi-a zis ca sunt un ignorant.
La nervi, ii dau si eu una bucata palma peste ceafa blogului si cu avant muncitoresc(da, stiu ca e cliseu) zic tare si raspicat: hai la lucru!!. Ca sa fie telenovela completa, nu mai vrea blogul sa munceasca. Ca sa puna sare pe rana facuta in sufletelul meu de copil inocent la auzul refuzului, imi da o eroare nesimtita la introducerea parolei. Incerc de cateva ori si las balta totul. Dar cum dracu' intervine de fiecare data cand nu ai nevoie de el, ma trezesc cu zana returnata din basm din cauza depasirii greutatii admise. Si i-am spus sa nu se mai indoape cu ceafa de porc, dar ea nuuuuuu!! L-a citirea propozitiei de mai sus, zana se enerveaza si dupa ce isi rupe bagheta in capul meu, repara parola astfel incat sa puna doi lenesi la lucru, in toiul noptii. De voie, de nevoie, eu si blogul ne amintim de vremurile bune si purcedem la lucru, loviti la propriu si la figurat de inspiratie. Multumita de sine, zana isi ia pachetelul cu ceafa de porc(ceafa de porc si nu ai ce sa comentezi) si pleaca.
Multumit de cele 488 de cuvinte(cam putin dupa o absenta asa de mare) si fericit din cauza reuniunii cu blogul, Mihai isi promite solemn, sincer si la persoana 3, ca o sa se tina de treaba si o sa scrie toate articolele pe care vroia oricum sa le scrie, dar nu le-a scris.


Deoarece la miezul noptii am indrugat toate aberatiile de mai sus, imi urez sincere felicitari. De ce aceste urari? Fiindca back in business nu mai e la moda.

Oana eu dispar foarte rar. Pot spune ca imi fac lipsita prezenta intr-un mod incert si neinteles, dar revin intotdeauna din motive la fel de neintelese.