... saptamana asta am fost pe drumuri. Am terminat scoala de soferi si a inceput calvarul cu inscrierea, completarea dosarului, umblat pe la ghisee pentru achitarea taxelor. Mult de munca.
... inca putin si incepe scoala. Clasa 12, bac, ultimul an de liceu. Si uite asa se mai duce o etapa a vietii mele.
... faptul ca stau acum la tastatura inseamna ca Apocalipsa nu a venit si cercetatorilor de la Geneva le-a reusit experimentul. Deci, planeta n-a facut bum!
... n-am citit mai deloc saptamana asta. Singura "lectura" a fost compusa din chestionare auto si regulamentul rutier. Timpul rezervat blogului a fost redus, dar permisul cere sacrificii.
... maine depun dosarul, asa ca se termina calvarul.
... singurul avantaj al acestei saptamanii a fost faptul ca am mers mult. Foarte mult. Tot e ceva.
...Romania a castigat impotriva Insulelor Feroe, cu 1-0. Si eu care pariasem pe Feroe. Oricum au jucat jalnic.
...si eu m-as fi bucurat sa fi luat Romania bataia de la Feroe. Nea Pitzi, ala n-a fost joc ce ai facut tu acolo!!
...am scris la repezeala, dar maine pot debitez ceva mai bun. Pipera, here i come!!!
Concluziile saptamanii...
Prima parcare laterala
Daca tot am inceput scoala de soferi, tata mi-a zis sa fac si cateva exercitii prin poligon. Putin antrenament nu strica, asa ca am pornit cu avant muncitoresc spre locul mentionat. Avand in vedere calitatea precara a asfaltului din poligon, pot spune ca am mers destul de bine.
Pana aici, toate bune si frumoase.... Pana cand a trebuit sa fac o parcare laterala. Dificila manevra, mai ales pentru un incepator, mai ales ca o executam pentru prima oara... Insa, a fost foarte distractiv. De ce?
Behold
La volan: subsemnatul
In fundal: tata, cu tot cu indicatiile de rigoare:))
Imi cer scuze pentru calitatea inferioara a videoclipului, dar telefonul nu este cel mai bun mijloc de filmare. Oricum, esentialul se intelege....
Concluzii
Parcarea laterala e grea...
In afara de oglinzile altor masini, mai am un fix si fata de borduri...
Oglinda a fost facuta astfel incat sa fie folosita pentru o mai buna orientarea( yeah, right)...
Si am o figura foarte amuzanta cand sunt la volan(in fiecare zi descopar ceva nou)...
Acest filmulet a fost facut pentru amuzament si nu pentru Oscar. Enjoy!
Playlistul cartierului....
In cursul zilei de azi m-am lamurit cat de "sanatos" este cartierul meu, mai bine zis cativa locuitori ai cartierului, in functie de muzica ascultata astazi. Nu pun fisiere audio pentru simplul motiv ca as jigni tot ce am facut pana acum. Dar trebuie sa evidentiez ce se asculta intr-un cartier bucurestean modern. Si nu, nu e vorba de Verdi, Metallica sau Christina Aguilera.
Incepe dimineata si ca orice om normal trebuie sa ma trezesc pe ritm de house sau muzica electronica. Nu am nimic cu cei care asculta genul, dar la 8 dimineata e dementa curata. Si sa zicem ca in melodie mai sunt si cateva cuvinte, o strofa care sa ma trezeasca cu motiv. Insa houserul cartierului meu are o singura melodie in tot hard disk-ul si melodia aia nenorocita are 5 sunete. 5 sunete care numai muzica nu pot fi numite. Cum sa te trezesti vesel ascultand asa ceva?
Aventura insa abia acum incepe... Dupa 30 de minute de liniste, incepe cea mai tampita melodie auzita vreodata. Sa auzi ceva de genu: ,,nu imi e frica, nu imi e frica de bau bau" in timp ce tu te concentrezi sa scrii ceva despre fast-food-ul romanesc e crima curata. As fi inchis fereastra, dar caldura de afara combinata cu cea produsa de uzina de pe birou imi asigura sauna, calitatea I, la mine in camera. Si nu vreau asta in mijlocul verii. Din cate am inteles, melodia respectiva e compusa pentru copilasi, in niciun caz pentru adulti. Cum mi-am dat seama ca-i adult. Cum s-a terminat melodia in cauza tot cartierul a fost luminat de sunetul relaxant Made in Rromania(numele melodiei, cover dupa Loredana Groza). Daca tortura de mai devreme a fost suportabila, Made in Rromania a pus capac.
Cascutele si metalul la maxim si rezolv problema. Gresit!! Vecinul este ingenios si da la maxim sistemul audio luat la mana 3 din targ, astfel incat nici castile numai fac fata. Dupa cateva ore muzica se opreste si eu respir usurat.
Totusi, ma intreb cum poti sa asculti juma' de zi 3 melodii si alea de toata jena? Si de ce ai vrea ca in acelasi timp sa asculte si 3 blocuri melodiile respective? Oare nesimtirea evolueaza in timp sau unii se nasc cu ea?Cred ca intrebarea a mai fost pusa si inca nu a fost gasit un raspuns. Trist.
Eu si Mecul laudat...
Imi amintesc cu placere de momentul in care, copil fiind, am fost dus la recent deschisul Mc'Donalds de la Unirii. Si acum mai tin minte acel BigMac proaspat(da, proaspat) si delicios, cartofii pai facuti la mare arta si milkshake-ul perfect. Anii au trecut si vizitele mele la faimosul fast-food au incetat sa se materializeze. Printre cauze s-a numarat si calitatea din ce in ce mai mica a produselor. Alternative am avut slava cerului.
Intr-o zi insorita de primavara, subsemnatul decide ca e prea frumos afara pentru a se retrage spre casa si face un popas prin Cismigiu. Zis si facut. Ajung in parc, remarc cat e de frumos, aleg o banca si il iau pe Tolkien si al lui Lord of the Rings la intrebari. Brusc ma trezesc ca am chef de o cafea. Cel mai apropiat loc, Mc'Donalds-ul din apropierea parcului. Intru in fast-food, ajung rapid la tejghea si imi cer cafeaua. Fatuca de la tejghea, cu zambetul pe buze, imi aduce cele comandate in cel mai scurt timp cu putinta si ma pofteste sa mai trec. Daca ar fi stiut de cat timp nu mai calcasem pragul Mecului. Servirea insa a fost ireprosabila. Nu stiam ca va fi si ultima oara cand voi avea parte de asa ceva. Vine vara, iar iesirile mele sunt la ordinea zilei, mai ales dupa ce am explorat centrul vechi al capitalei, loc de care m-am atasat enorm. Trec sa iau o cafea de la Mec(denumire populara), de data aceasta cel de la Piata Romana. Din auzite, Mecul de la Romana e za coolest thing for young people. Intru. Ma izbeste un parfum de cartofi prajiti, nesimtit la propriu si la figurat. Aerisirea era undeva in aer. Vroiam cafea, asa ca a trebuit sa indur. Stau la coada 15 minute( clar nu mai e fast-food) si dau comanda de cafea. La auzul acestei comenzi, fatucii de la tejghea i-a aparut o figura de genul ,,doar atat" si pleaca sa-mi aduca lichidul revitalizant. Tin sa mentionez ca in bucatarie era o zarva de nedescris, iar cateva case erau inactive. Vine comanda, o pune pe tava si gata. Urmatorul!! Nimic...niciun ,, mai veniti pe la noi", niciun pic de bunavointa. Ma retrag incet(probabil am jignit-o cand nu am comandat portii mari de mancare si cola dietetica) si imi beau cafeaua(cam seaca, fara aroma), gandindu-ma ca am ales prost localul si Mecul de la Cismigiu era o optiune mai mult decat inteleapta.
Ultimul Mec vizitat si cel care a pus capac aventurii mele a fost cel de langa statia de metrou Constatin Brancoveanu. Imposibil de ratat. Intru, la mese numai copii(nu le-as fi dat mai mult de 14 ani) cool prinvind urat la metalistul obosit care le incalca teritoriul. Cer o cafea simpla si astept. Astept....astept, mi se explica frumos ca nu merge casa si sa mai astept putin. Macar a fost draguta fatuca de la casa. In final apare si cafeaua mult dorita. In timpul de asteptare am observat cu stupoare haosul din bucatarie si jumatate din case inchise(cum dracu mai vine lumea la asa servicii).
Concluzii.....
Mc'Donalds nu va mai fi niciodata ce a fost.
Nu incerc mancarea din cauza aspectului de plastilina si modului de preparare.
Fatucile de la casa se poarta de parca ar avea cea mai buna slujba existenta la ora actuala si de aceea se pot comporta cum vor.
Clientela e asigurata de za cool chidzs, copii care nu au habar de ce se duc acolo. O dovada elocventa la acest fapt este raspunsul la intrebarea: De ce te duci la Mecul de la Romana? R: Pentru ca Mecul de la Romana, e Mecul de la Romana. Adica, esti prost, nu vezi ca e cea mai tare chestie din tot Bucurestiul(traducere personala).
A existat o singura exceptie de la regulile de mai sus. Doar una.
Se gasesc destule cafenele in Bucuresti, astfel incat sa evit, pentru o buna bucata de timp, Mc'Donalds.
Si da, uneori la 40 de grade Celsius, eu savurez o cafea fierbinte....
Care-i faza?
De indata ce am implinit venerabila varsta de 18, printre primele intrebari s-a numarat si ceea ce consider eu cea mai tembela, stupida, cretina si absurda intrebare: cand dai de permis(auto)? E ca si cum mi s-a lipit pe frunte o eticheta. Ca sa multumesc pe toata lumea, am raspuns cu un dupa ce imi termin toate examenele la Cambridge, acestea fiind lucrurile cele mai importante pentru mine. Am terminat cu scoala, am terminat si cu examenele si cand ma asteptam mai putin am fost anuntat cu o finete de tip caramida ca ar trebui sa invat pentru examenul auto. Moment in care a trebuit sa lamuresc unele lucruri.
In primul rand, nu am chef sa invat. Si daca nu am chef, pai nu o sa invat nici de-al dreacu'. Doar pentru a-mi dovedi mie ca sunt un nesimtit si un incapatanat, nu as invata daca as fi obligat. Consider ca o sa vina si vremea pentru examenul auto, dar pana atunci nu misc un deget. Am alte planuri si permisul auto nu se numara printre ele.
In al doilea rand, de cand si pana cand aceasta obsesie pentru varsta de 18 ani si permisul de conducere? Sa formulam o ipoteza. Sa zicem ca imi iau permisul acum, la venerabila varsta de 18 ani. La ce mi-ar folosi? Nu am masina personala. Iar ca sa ceri masina parintilor ar fi o crima, mai ales ca exista riscul sa faci praf ceva ce nu este al tau. Sa zicem ca am facut rost de masina, de unde bani de benzina? Alocatie nu mai primesc, iar la cat costa un litru de benzina nu cred ca ar fi contat. Nici banii de la parinti nu m-ar ajuta prea mult, mai ales ca s-ar duce toti pe respectivul lichid inflamabil. Si in ultimul rand, in Bucuresti traficul este infernal, iar odata ce ai intrat intr-un blocaj cu greu mai scapi. Iar eu nu am rabdarea si nici nervii sa ma confrunt cu o astfel de problema, inca. Transportul in comun si libertatea de a merge unde vreau, cum vreau si prin orice mijloc doresc imi este suficient.
Asa ca, nu vreau si nici nu am chef pentru permisul auto. Am alte lucruri mai bune de facut....
Mare meci, mare...
Anuntat cu surle, trambite si reportaje interminabile la stiri, a inceput Campionatul European de fotbal. Cate comentarii si cate dezbateri s-au facut pe aceasta tema cred ca nici dracu nu mai stie...dar s-a mai trezit unu sa abereze pe tema asta, adica subsemnatul.
Dupa ce echipa Romaniei a picat in supranumita grupa a mortii, cu Franta, Olanda(cred, nici pana acum nu stiu sigur) si Italia, eu am fost primul care a decretat, mai mult pentru sine, ca Romania nu are nicio sansa. Si cum ar fi putut sa aiba cand nationala nu a mai participat la un turneu final de un car de ani, echipa e intr-o forma mai mult sau mai putin buna(parere strict personala), iar printre adversari se afla o campionala mondiala si o vice-campioana mondiala. Dar multi spuneau ca avem sanse. Iar eu eram ceva de genul: Sanse la ce? La o umilire apriga? Sau la un egal, doar sa nu plecam de acolo cu buza umflata? Dar lumea era optimista....
Acum au inceput meciurile, aceasta fiind principala ocazie pentru a demonstra ca antrenamentele au dat rezultate, ca jucatorii isi merita banii si ca e ceva de capul antrenorului. Primul meci al Romaniei cu Franta mi s-a parut un succes. S-a terminat la egalitate, 0-0, rezultat decent din punctul meu de vedere. La victorie nu ma asteptam, era imposibil. Macar nationala nu pleaca de la CE cu buza umflata. Abia astept rezultatul cu Italia. Pariez pe infrangerea Romaniei:)). Stiu sunt crud...
Mihai! Esti in aer!
Revin in forta dupa, cred eu, 2 saptamani. Da, stau prost cu notiunea timpului. Motivele absentei inca imi sunt obscure. Motivele pentru care nici macar nu mi-am anuntat absenta sunt si mai obscure. Majoritatea cred ca se indreapta spre scoala. Imi cer scuze daca ati trecut prin acest colt internautic si va intampinat un pustiu mai ceva ca in Sahara, dar promit sa ma revansez.
Acum sunt prea obosit ca sa mai scriu, sa citesc sau sa comentez. DAR MAINE............
Pierdut...
...undeva pe la dracu in praznic. Si inca nu-mi dau seama din ce cauza. Dar imi revin. Sa-mi fie tristetea de bine.
Children of Bodom - Mask of Sanity
Lyrics:
I can't waste away, I'm slowly losing my way forever
Better raise your slave for me anymore
Daylight's sin inside, day's growing closer, wait for pain
I cannot wait another night to be alone
Voices are calling me, 'be my night!' this devil's sigh
Yeah, shadows are tainting me, yeah,
I know that only you can render pain
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
I can't waste away, I'm slowly getting my way forever
Better is what I used to feel alone
Shattered light's sin in taint, day's growing longer, wait for pain
I cannot wait another night to be with you
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity
Eu cu cine votez??
Maestre Caragiale, oare se va invechi vreodata replica asta?
Aflandu-ne in toiul campaniei electorale, este imposibil sa mergi pe strada si sa nu observi cortuletele de campanie, umbrelutele si studentii etaland programele de campanie ale candidatilor. Aproape oriunde te-ai duce, este imposibil sa nu dai de un afis, un fluturas, o foicica cu planurile viitorului primar. Inca putin si ne vom trezi sufocati de mesajele electorale, daca nu ne pune capac caldura din Bucuresti. Si ce legatura are asta cu replica scrisa de maestrul Caragiale??
Avand in vedere ca, din greseala, am ajuns la venerabila varsta de 18 ani, am capatat si dreptul de a-mi exprima parerea, prin vot, asupra unor probleme de natura politica. Am zis din greseala deoarece, daca ar fi fost dupa mine, as mai fi bantuit pe la varsta de 17 ani pe putin 20 de ani. Dar sa revin. Din punctul meu de vedere, dreptul la vot nu prea simbolizeaza mare lucru. E bine ca pot sa votez, dar cu ce ma ajuta pe mine acest lucru. Toata lumea promite marea cu sarea, poduri suspendate, zgarie-nori, parcuri si verdeata, dar dupa 4 ani, pe cuvantul meu, daca am vazut ceva din promisiunile respective. Cu toate astea, este un lucru pe care il ador la campaniile electorale si anume modul cum majoritatea candidatilor isi dau in cap unul altuia cu fiecare ocazie. Si o fac cu atata gratie, cu atat de mult talent si pasiune, de zici ca s-au nascut pentru asta. Cred ca daca ar depune tot atata efort pentru a administra capitala cat depun pentru certurile de zi cu zi, candidatii ar face din Bucuresti o capitala cu adevarat europeana. Dar asta nu o sa intample si e pacat.
Si ca sa-mi raspund la intrebare, cred ca as vota cu Sorin Oprescu la Primaria Capitalei. Desi candideaza independent si nu are sustinerea unui partid, mi se pare cel mai credibil candidat. Nu sunt sigur ca are sanse la Primaria Capitalei, dar eu pe el il sustin. Si mai este un motiv pentru care l-as alege pe Sorin Oprescu. In urma campaniei lui electorale nu am primit niciun fluturas, nicio brigheta, niciun balon sau mai stiu eu ce obiect electoral. Pana la momentul alegerilor, voi astepta sa vad care se mai cearta cu care, cine mai serveste masa si ce planuri mai au distinsi candidati.
Mi-a venit o idee geniala. Schimb drept de vot pentru varsta de 17 ani, pentru urmatorii 20 de ani. Rog seriozitate. Hai ca-i super oferta de campanie electorala.
Tocana de latina...
Se ia una bucata zi de miercuri glorioasa. Se programeaza teza la limba si literatura latina in ziua respectiva si se incalzeste pana se va atinge pragul nebuniei sau temperatura de 220 de grade Celsius. Nu uitati, ca in prealabil sa pregatiti materia stufoasa si greoaie, astfel incat sa obtineti rezultate cat mai bune. Daca ati lasat totul pe ultimul moment, nu va faceti griji. Inca se poate recupera, desi la sfarsit va veti trezi cu o infernala durere de burta. Dar sa revenim la reteta. Cu materia pregatita si cu capul facut varza de la atatea declinari, verbe, pronume si propozitii, se purcede spre locul in care va fi pregatita tocanita mentionata. Nu, nu spre bucatarie, ci spre ora de latina. Logic, nu!?
Se asteapta, la foc mic, ora de latina, se aplica foaia de teza pe banca si se incepe lucrul la tocanita. Se arunca in oala de teza o traducere a unui text de Cezar, text pe care sper sa nu-l fi ars. Se trece la identificarea frazelor din text si se condimenteaza cu o analiza morfo-sintactica a unor cuvinte. Pentru garnitura de literatura, se alege explicarea unor cuvinte dintr-o opera a lui Tacitus, se curata de orice sens rational si se arunca in amestec. Pentru punctul final se cauta metode de caracterizare petroniene in opera Satyricon, scrisa de Petronius. Se abureste timp de 45 de minute si se pregateste de servire. Se orneaza cu numele elevului si se preda spre judecata... de apoi. A nu se ura pofta buna deoarece s-ar putea sa vi se aplece.
Mai in gluma, mai in serios, am dat teza la limba latina. Sper sa ma fi descurcat onorabil. Si maine(joi) merg la o festivitate dedicata latinitatii impreuna cu clasa. Imagine the joy!.
Asa nu...
1. Cat de relevant este textul:
2. Va surprinde faptul ca link-ul dat in articolul respectiv nu exista?
3. De ce sa scrii o asemenea ineptie, cand ai putea la fel de bine sa nu scrii nimic?
4. Inteleg ca unii romani prefera calea usoara, dar chiar asa?
5. Oare cata incredere ar trebui sa mai am in articolele dubioase de pe Wikipedia Ro?
Acum, nu condamn Wikipedia. Numai eu stiu de cate ori m-a ajutat. Dar parca nu ma asteptam sa gasesc un asemenea articol. Chiar si pentru un joc. In concluzie, asa nu!
Chestii aiurea...
...CFR Cluj a castigat campionatul si eu ma bucur de parca ar imparti trofeul cu mine. De ce? Fiindca vroiam cu toata pasiunea sa nu castige Bucurestiului! Time out ca v-ajunge N titluri la activ. Si tot nu ma intereseaza fotbalul:)).
...am dat teza la geografie. Cum tomatele mele sa-mi iei teza cu 10 minute inainte sa se sune, sa-mi dai un subiect imbecil si sa mai ai speranta ca eu o sa mai dau pe la ora de geografie dupa ce-mi iau notele?
...am impresia ca sunt vampir. O fi de rau sau de bine? Oare faptul ca dorm doar 2 ore pe noapte imi afecteaza cheful de a respira?
...daca aberez in prostie la ora asta, e o problema?
...ma intreb oare de ce am inceput un articol cu si despre fotbal. Oricum mi se rupe!
...daca va las pe fond muzical, va suparati?
Dragonforce - Through Fire and Flames
De serviciu..
...pe scoala. Desi la inceput am considerat aceasta actiune obligatorie inutila, enervanta si plictisitoare, am descoperit cat de amarnic m-am inselat. Job-ul e simplu. Elevul trebuie sa stea si in caz de nevoie sa mai duca o cheie, sa mai cheme un profesor si in rest sa piarda vremea. Perfect am zis! Timpul de pierdut vreamea a fost folosit intr-un mod cat se poate de inteligent. Am citit Stephen King Casa Intunericului pana m-am plictisit, asta insemnand pana am plecat de la scoala. In pauze, cand era o galagie infernala, trebuia sa-i bat la cap pe profesori, avand in vedere ca din 5 in 5 minute trebuia sa chem pe cineva. Cu respectul cuvenit, eu veneam ca un ghimpe in coasta profilor(lucru care mi-a provocat o oarecare placere) ademenindu-i afara cu fraza: ma scuzati, dar va cheama un elev afara! The joooooyyyy! Plus am avut ocazia sa lipsesc de la 2 ore nesuferite, asa ca rasplata a fost dubla. Acum stau si ma intreb de ce nu vrea lumea sa faca de serviciu? Mie a inceput sa-mi placa:))
La ora 01:25, dimineata...
Poate va intrebati ce fac la ora asta? Chiar daca nu intrebati, eu tot o sa raspund... Din pur amuzament. La ora asta multe persoane, tin sa cred, isi viseaza al doilea vis. Al treilea, daca chiar nu ai ce face. In schimb, subsemnatul bantuie prin casa, mai ceva ca un vampir in cautare de victime. Ca sa fiu mai precis bantui traseul dintre camera proprietate personala si bucatarie, loc de sfintire al pranzului de la miezul noptii. Uneori mai decalez programul, dar asta e. Revin. Ajung in locul cu pricina, adica bucataria, ma uit, nimic pe masa, niste corcoduse langa fructiera(am planuri mari cu ele), fructe, mai multe fructe, foarte multe fructe. Da, in bucatarie domnesc fructele, iar eu le detest. Renunt la a mai cauta ceva comestibil prin bucatarie si deschid frigiderul. Acel monument inghetat, acel corn al abundentei in care gasesc de fiecare data ce-mi doresc, ma astepta, ca intotdeauna, cu bratele deschise. Ma uit in frigider, frigiderul se uita la mine, ma uit la el, se uita la mine. Nicio reactie. Vad cam tot ce si-ar putea dori un om, de la peste marinat(cine dracu' ar manca peste marinat la ora 1 juma' dimineata?) la legume, smantana si juma' de pepene rosu, care nu-mi aduce aminte decat ca urasc fructele, mai putin ceva care sa-mi trezeasca interes. As fi vrut sa incerc sosul de soia, dar n-am avut cu ce. Cu piept de pui la gratar si cartofi prajiti ar fi iesit o masa pe cinste. Dar unde gaseam piept de pui la ora aia, nu stiu(acum s-a facut ora 2). Cu moralul la pamant, inchid frigiderul doar pentru a repeta procesul mentionat de inca 2 ori. Intr-un sfarsit(in lumea mea pot fi mai multe), aleg una bucata galetusa de smantana, un ardei iute(dar bun) si doua bucatele de muschi, de ied, prajite. Va dati seama cat de sanatos mananc. Si cu toate astea am o silueta de invidiat(ce naspa suna fraza asta). Savurez pranzul, imi strang frumos masa si dau cu ochii de corcoduse, acele fructe mici, verzi si acrisoare, dupa care nu ma dau in vant(cum nu ma dau in vant dupa majoritatea fructelor), dar care imi faceau cu ochiul mai ceva ca o bruneta fierbinte si o bere rece. Asa ca in momentul de fata, scriu si bag corcoduse in mine, lucru pe care il voi regreta mai tarziu. But, who cares! Cat despre scrisul la ora asta, nici eu nu stiu cum mi-a trecut prin cap. Probabil din lipsa de orice alta ocupatie care sa mearga cu corcodusele. Acum, cand ma pregatesc sa termin acest text plin de intelepciune, s-a facut ora 2 juma'. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez buna dimineata(seara nu cred ca mai e) si daca cineva isi mai petrece diminetile intr-un mod asemanator cu al meu, sa ma anunte. The more, the merrier. Si totusi pranzul a fost bun. Probabil de la ardei.
Am descoperit ca...
...pe blog a fost mai pustiu decat in Sahara si asta se datoreaza absentei mele. Cum zicea si marele Arnie ,,I'll be back". Sau mai bine zis: ,,i'm back".
...abia astept sa inceapa scoala si nu stiu de ce, mai ales ca vin tezele.
...o carte buna este cat se poate de asemanatoare cu un drog. Te ia frumos, te trimite pe alte taramuri, iti da nenumarate senzatii si apoi nu te mai lasa sa scapi. Te gandesti cum sa faci rost de o noua doza, iar la sfarsit te intrebi cand tomatele mele s-a facut ora 2 dimineata si eu tot cu cartea in fata sunt.
...vacanta a fost incredibil de linistita, mai ales ca ai mei nu-si mai vorbesc de cateva saptamani. Am avut timp sa citesc si ma joc pe comp.
...am de scris un articol despre scoala in categoria ,,cititorul meu, generalul meu" de care am uitat si imi cer scuze pentru asta. Maine va vedea lumina zilei. Categoric.
...incerc sa-mi amintesc ceva si nu reusesc
...un blank Traxdata este un semn de carte excelent. Acum imi dau seama ca sunt blank-urile tatalui meu. Ma intreb daca el e de acord cu mine:))
...miercuri am prima teze si eu habar nu aveam.
...Toto Silaci:)))) Cine stie, cunoaste!
Iarta-mi Doamne pacatele...
...ca maine fac altele. Despre pacat, post si falsi credinciosi. Pai nu, doar se apropie Pastele si nesimtitul de mine trebuie sa comenteze. Ca altfel crap...in 5. Doar dracu' mai crapa in 4 si din cate am auzit si el a inceput sa se plictiseasca.
Cum spunea si profesorul meu de religie astazi(aproximez, ca deh..): Cum sa-i suporti pe politicienii care se folosesc de motivul credinciosului smerit, dar nu dau si ei liber in Saptamana Mare si cea Pastilor, ca mai sunt credinciosi care se duc la biserica. Si are dreptate. Saptamana Mare se petrece la munca, desi sunt unele ocazii cand nu ar trebui sa se munceasca. Unii isi petrec sarbatorile pascale tot la munca, nominalizandu-l cu aceasta ocazie pe unchiul meu. Ironic, dar nu stiu cand lucreaza tata. In fine cred ca s-a prins ideea. DE sarbatori importante, ar trebui mai mult timp liber si cei care au posibilitatea de a oferi acest timp liber apeleaza la constinta crestina doar atunci cand au nevoie de voturi. In rest, ce nevoie au?
Printre falsi credinciosi se mai numara si asa-zisele fete bisericesti care tin post, se duc la biserica, fac matanii si alte actiuni specifice, apoi isi continua programul obisnuit de barfit, injurat si vorbit pe la colturi cate-n luna si in stele. Pai eu, pe langa asemenea persoane, sunt sfant. Si eu numai stiu cand am fost ultima oara intr-o biserica. Si ca tot am ocazia, rog bunicutele cu parul vopsit mov sa nu-si mai faca cruce cand ma vad in autobuz, in adidasi negri, cu sosete negre, cu pantaloni negri, cu tricou negru avand o pentagrama in flacari, dar cu camasa verde. Pe langa o stimabila de 65 de ani cu parul mov, eu sunt decent.
Ca tot am pomenit de pacat, hai sa vedem ce inteleg eu prin pacat. Doar sunt in tema...
Conform DEX: PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină.
Problema intervine atunci cand ceea ce crede biserica ca e pacat, mie sa mi se para perfect normal. De exemplu , eu nu am suportat niciodata fraza iarta-l pe aproapele tau, ca si Dumnezeu iti iarta tie. Si daca nu-mi permit sa iert? Daca eu nu pot? Daca nesimtirea nu-mi permite sa iert? Pacatuiesc? Sau de ce ar trebui sa dau dovada de bunatate, cand unii nu merita doar ignoranta. Poate ca sunt in perioada Pastelui, dar tocmai asta conteaza. Spre deosebire de unii, eu am nevoie de sarbatori pentru a nu pacatui. Sau mai bine spus, pentru a face fapte bune. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca pacatele de genul omor, viol, vatamare corporala s.a. imi provoaca dezgust. Dar sa nu intru in chestii complicate. Poate alta data...
Si ca sa pun un punct, tin sa mentionez ca astept Pastele cu nerabdare. Nu pentru fenomenul religios, nu pentru adunarea generala a neamului, ci pentru vinul rosu, pentru pasca de la Sanziana(cred ca asa-i zice, Stelu corecteaza-ma daca gresesc) si pentru friptura de miel pregatita la cuptor, cu cea mai mare dragoste, de mama. Asa sunt eu legat de cele lumesti. Si pe cuvant daca nu-s mai bun asa! Mai multe despre preferintele culinare intr-un post viitor.:))
PS: Ma scuzati daca trec cu vederea unele greseli. De cele mai multe ori scriu in timp ce ascult Sinteza Zilei.
Facturi de platit.
Hai, no' ca-i tare! Pana mai ieri nu platisem o factura in viata mea. Alocatia mi-am luat-o de cateva ori de la posta, in rest trimiteam pe altcineva(a se citi unul dintre parinti). Acum ca vine ca la pensionari, consider ca statul mi-a facut un adevarat serviciu. Dar sa revin la facturi. Pana mai ieri nu stiam ce presupune plata unei facturi , cati nervi si ce drumuri trebuiesc facute. A avut grija tata sa ma puna in tema. Totul a inceput cand tatal subsemnatului anunta ca pe 14 e data scadenta la gaze si ca trebuie sa o plateasca cineva. Cum ambii parinti erau ocupati cu diferite treburi, treaba a picat pe capul urmatorului major din familie, adica subsemnatul. Evident ca am acceptat, avand in vedere faptul ca desi sunt major, nu prea am multe de comentat cand vine vorba de un ordin al parintilor. Deh, si avantajele sunt mari, asa ca de cele mai multe ori merita. Posta este localizata in incinta celui mai apropiat hypermarket, cam la 300m distanta de bloc. Zic ca mai mult de 15 minute nu o sa stau. M-am inselat amarnic...Primul lucru pe care il observ cand ajung in locul cu pricina este coada de 10 persoane, toate cu cate o factura in mana. Primul gand: Hesus! Ce de lume! Eu ma asteptam la maxim 2 persoane. Ma asez la coada, frumusel, si cu Metallica in urechi astept. Si astept. Si mai astept putin. Coada se misca cu viteza melcului turbat. In sfarsit, mai erau 2 persoane si urmam eu. Abia soptit, se aude o voce suava: Ne pare rau, dar a picat calculatorul. S-ar putea sa dureze. Evident o doamna intreaba cam cat o sa dureze, raspunsul fiind evident: nu stiu. Eu deja eram nervos, mai ales pentru urasc sa astept. Si din cate am observat, la achitarea oricarui tip de datorie, se asteapta.
Zicand ceva de bine in gand, plec spre posta de la Titan, ultimul bastion al achitarii facturilor si singurul la care puteam sa ajung in timp util. Acolo, vad o singura persoana la ghiseu. Daduse norocul peste mine. Cum ajung la ghiseu incep sa aud cum calculatorul incepe sa scoata sunete ciudate si sa nu mai accepte date. I was like: what the fuck??. Dupa vreo 10 minute de truda, tanti din fata mea isi achita telefonul(n-avem ce face si ma uitam pe factura lasata in voia sortii) si urmez eu. Am scapat dupa 3 minute, in care absolut nimic anormal nu s-a intamplat. Am plecat de acolo obosit, dar mai bogat cu 20 RON(cu toate ca plata e prea mica pentru serviciul facut).
Si am ramas cu cateva intrebari:
1. Mai exista 686, un computer vechi, antic si de demult? R: Da
2. O fi greu sa cumperi un comp cat de cat modern? R: Da, cu toate ca e 8 milioane la SH.
3. Chiar o sa fie nevoie sa fac asta cand imi voi lua viata in propriile maini? R: Din pacate, da.
Si ca o observatie... Acum am de platit si telefoanele. Life can be so cruel sometimes.
Funneh thing, hitting me...
Am gasit joculetul acesta pe Supa de caramele si desigur trebuia sa-mi pun si io fata pe joc. Poza nu a iesit asa de bine, avand unele decalaje, dar nimeni nu-i perfect. Oricum pentru o distractie de 5 minute merge. So how far can you send me??:))
Titlu cu draci
Cand imi place ceva, ma dedic acelui lucru 100%. Asa s-a intamplat si in cazul celui mai recent proiect. Respectivul proiect a constat in simularea unui interviu la ora de economie. Subiectul m-a interesat enorm, de aceea am preluat si cea mai mare parte a realizarii acestui proiect, mai ales ca doream sa fie totul perfect. Ca am pierdut o noapte intreaga pentru a fi sigur ca am toate informatiile corecte si toate detaliile specifice unui interviu, nu mai conteaza. Important e ca la ora de economie totul a fost perfect. Chiar m-am mirat cand profesoara a considerat proiectul grupului din care faceam parte ca fiind cel mai bun. Dupa impresii, profesoara ne-au spus sa facem un dosar cu detaliile proiectului si a plecat. Astazi(a se citi joi) am adus dosarul cu pricina, dosar la care am muncit pe putin 4 ore pentru a ma asigura ca e facut bine. In loc de nota meritata, profesoara a tinut sa mentioneze ca nota proiectului va reprezenta DOAR o parte din nota de la o interogare(cum imi place mie sa spun). Tin sa mentionez ca toti colegii mei au facut o treaba buna si ca toti meritau nota 9 sau 10(dupa caz), insa sub nicio forma o nota mai mica. Ei bine, la auzul frazei de mai sus pot spune ca nu eram tocmai multumit. Eu ma asteptam la o nota de 10, pentru ca, fara nici cea mai mica urma de modestie, meritam. Si eu si colegele cu care am lucrat.
Si acum ca am retrospectiva situatiei, sa ma descarc de toti dracii....
-Cum dracu sa muncesti pentru nimic? Mi-a placut proiectul si as mai face proiecte de genul asta, dar vreau si rezultate...
-Cum dracu sa pierzi doua nopti si sa nu ti se recunoasca efortul?
-Cum dracu sa nu recunosti efortul depus de o clasa intreaga si sa nu dai notele corespunzatoare?
-Cum dracu sa mai am interes pentru o materie, cand vad ca nu mi se apreciaza munca?
Intrebarile nu-si vor afla raspunsul, dar macar acum sunt calm. Poate putin obosit, dar in rest e bine. Unde o fi corectitudinea?
Here devil, devil, devil! We must get ready for a new day at school!
DVD-ul, driver-ul si inteligenta artificiala
Cand mi-am achizitionat noul computer, pe lista de componente s-a trezit si un dvd writer dotat cu tehnologia lightscribe. Aceasta tehnologie permite utilizatorului sa realizeze propriile etichete pe unele DVD/CD-uri special produse pentru aceasta actiune. Detalii(in engleza) . Problema e ca aceasta tehnologie mi-a facut in seara asta 1000 de nervi, situatie care a generat o discutie interesanta intre subsemnatul si computer. Textul contine o cantitate insemnata de aiureli, aberatii si chestii pe care numai la nervi le-as spune. Iata ce-a iesit:
-Bun, hai sa fac Cd-ul! Selectez muzica si fotografiile in cauza si dai drumul!
-Error message: You need the following drivers in order for your lightscriber device to work! you can download it from the following link!
-Da' eu n-am nevoie de lightscribe. Eu vreau sa prajesc un CD normal!
-Download the drivers.
-Hai mah! Pentru 2 min.
-Estimated time: 20 min.
-CAT!!! Pai ce tomatele mele faci in douaj' de minute? Stai si asteapta...pun muzica...trece timpul mai repede...
-20 min later: download complete!
-In sfarsit! Bine ca instalarea a durat 1 minut... Acum pot sa fac si eu CD-ul cu pricina. Selctez ce trebuie, burn and....
-Buffering process started...checking disc(not responding)
-Ce nu faci tu??? Scoate CD-ul ca-l strici, restart...hai mai repede ca se plictiseste si tomata pana procesezi. Repet procesul cu CD-ul. Please work. It's late and i want to sleep.
-Error message: please insert a lightscribe CD!
-Pai n-am!
-................processing...........
-Restart! Repetam procesul cu CD-ul!
-Data writing started!........Burning complete
-Amen! Tomata de program ce esti! Sper sa arzi in iad!
Da, probleme erau cauzate de Nero. Nu am mai mentionat ca am reinstalat Nero plus driverele mentionate mai sus. Apoi a mers perfect. Dar nervii inca exista.
Pace voua!
