Iarta-mi Doamne pacatele...

...ca maine fac altele. Despre pacat, post si falsi credinciosi. Pai nu, doar se apropie Pastele si nesimtitul de mine trebuie sa comenteze. Ca altfel crap...in 5. Doar dracu' mai crapa in 4 si din cate am auzit si el a inceput sa se plictiseasca.
Cum spunea si profesorul meu de religie astazi(aproximez, ca deh..): Cum sa-i suporti pe politicienii care se folosesc de motivul credinciosului smerit, dar nu dau si ei liber in Saptamana Mare si cea Pastilor, ca mai sunt credinciosi care se duc la biserica. Si are dreptate. Saptamana Mare se petrece la munca, desi sunt unele ocazii cand nu ar trebui sa se munceasca. Unii isi petrec sarbatorile pascale tot la munca, nominalizandu-l cu aceasta ocazie pe unchiul meu. Ironic, dar nu stiu cand lucreaza tata. In fine cred ca s-a prins ideea. DE sarbatori importante, ar trebui mai mult timp liber si cei care au posibilitatea de a oferi acest timp liber apeleaza la constinta crestina doar atunci cand au nevoie de voturi. In rest, ce nevoie au?
Printre falsi credinciosi se mai numara si asa-zisele fete bisericesti care tin post, se duc la biserica, fac matanii si alte actiuni specifice, apoi isi continua programul obisnuit de barfit, injurat si vorbit pe la colturi cate-n luna si in stele. Pai eu, pe langa asemenea persoane, sunt sfant. Si eu numai stiu cand am fost ultima oara intr-o biserica. Si ca tot am ocazia, rog bunicutele cu parul vopsit mov sa nu-si mai faca cruce cand ma vad in autobuz, in adidasi negri, cu sosete negre, cu pantaloni negri, cu tricou negru avand o pentagrama in flacari, dar cu camasa verde. Pe langa o stimabila de 65 de ani cu parul mov, eu sunt decent.
Ca tot am pomenit de pacat, hai sa vedem ce inteleg eu prin pacat. Doar sunt in tema...
Conform DEX: PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină.
Problema intervine atunci cand ceea ce crede biserica ca e pacat, mie sa mi se para perfect normal. De exemplu , eu nu am suportat niciodata fraza iarta-l pe aproapele tau, ca si Dumnezeu iti iarta tie. Si daca nu-mi permit sa iert? Daca eu nu pot? Daca nesimtirea nu-mi permite sa iert? Pacatuiesc? Sau de ce ar trebui sa dau dovada de bunatate, cand unii nu merita doar ignoranta. Poate ca sunt in perioada Pastelui, dar tocmai asta conteaza. Spre deosebire de unii, eu am nevoie de sarbatori pentru a nu pacatui. Sau mai bine spus, pentru a face fapte bune. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca pacatele de genul omor, viol, vatamare corporala s.a. imi provoaca dezgust. Dar sa nu intru in chestii complicate. Poate alta data...
Si ca sa pun un punct, tin sa mentionez ca astept Pastele cu nerabdare. Nu pentru fenomenul religios, nu pentru adunarea generala a neamului, ci pentru vinul rosu, pentru pasca de la Sanziana(cred ca asa-i zice, Stelu corecteaza-ma daca gresesc) si pentru friptura de miel pregatita la cuptor, cu cea mai mare dragoste, de mama. Asa sunt eu legat de cele lumesti. Si pe cuvant daca nu-s mai bun asa! Mai multe despre preferintele culinare intr-un post viitor.:))

PS: Ma scuzati daca trec cu vederea unele greseli. De cele mai multe ori scriu in timp ce ascult Sinteza Zilei.

Stimate Anonim

M-am cam saturat sa scriu despre religie, insa in urma unui comentariu la articolul Manualul, religia si pedeapsa divina, scris de un anonim, am simtit ca trebuie sa ii dau respectivului niste explicatii referitoare la articolul respectiv.

La inceputul articolului am afirmat ca despre aceasta situatie (situatia manualelor) am aflat dintr-un ziar. Din anumite motive nu am vrut sa dau numele ziarului, mai exact sa nu mi se reproseze ca fac reclama unui ziar(am auzit ca se practica). Pentru informatia dumneavoastra informatiile sunt preluate dintr-un articol al ziarului Gandul(cu tot cu link la articol). Din cate stiu eu, ziarul Gandul nu este un tabloid, astfel incat sa-i pun imediat continutul la indoiala. Tot in articolul respectiv se face referire si la manualele cu pricina si anume: manualul de religie pentru clasa a XI-a de la Editura Corint, autor Adrian Lemeni, manualul de religie pentru clasa I, al editurii Sf. Mina din Iaşi (autori Camelia Muha, Maria Orzetic, Elena Mocanu), Cultul Ortodox, destinat clasei a X-a, editat de editura Dacia din Cluj. Intr-adevar, nu am cum sa verific informatiile din acest articol, achizitionarea manualelor respective fiind imposibila pentru mine. Insa, apelez la faptul ca ziarul Gandul este, totusi, un ziar serios care se bazeaza pe niste dovezi. Sunt de acord ca unul dintre editoriale ziarului bazate pe acest subiect a fost penibil, desi ironic editorialul tot penibil a fost. Cristian Tudor Popescu a facut si el un editorial, decent in care si-a exprimat o parere. Cu toate ca nu-l cunosc pe domnul Tudor Popescu, nu cred ca ar scrie despre ceva, fara o baza reala. Un urma unei discutii, din care am inteles ca unele pasaje in care se face referire la pedepsele divine fac parte din Biblie, sa numesti yoga este „lucrarea directă a demonilor nu mi se pare corect.
In comentariu ati mai afirmat ca icoanele se CINSTESC(conform hotararilor sinodului VII ECUMENIC,Niceea, 787)si ne inchinam cand trecem pe langa biserica, ca acolo e locas de rugaciune si casa Domnului pe pamant. Nu am facut nicio referire la icoane, asa ca nu vad de ce ati afirmat asta. Am inteles, demult, ca biserica este un locas de cult. Ce nu am inteles este, de ce trebuie sa ma inchin cand trec pe langa o cladire, chiar daca acea cladire este supranumita Casa Domnului si adevaratul fenomen religios se petrece in interiorul ei? Cel putin, asta e parerea mea. Restul comentariului anonim a fost destul de explicit si va asigur ca majoritatea copiilor(7-13 ani) inmagazineaza foarte multe informatii, din toate sursele media si educationale. Si o intrebare pentru dumneavoastra: daca eu nu vreau mantuire, de ce trebuie sa fiu pedepsit?? Simplu, nu?


In caz ca informatiile se vor dovedi intr-un viitor apropiat false, cu toate ca niciun alt ziar nu a criticat sau contrazis informatiile din Gandul, imi voi cere scuze fata de cititori fara nici cea mai mica ezitare. Voi sterge si articolele publicate, ca sa nu existe comentarii. In caz contrar, imi mentin, in continuare, parerea.
Daca imi mai cititi blogul, astept comentariul dumneavoastra. Va recomand, totusi, sa lasati un nume, fie el si fictiv. Anonimatul imi face o impresie de neincredere asupra parerii dumneavoastra si nu cred ca asta intentionati.

Manualul, religia si pedeapsa divina...

Ieri, am pomenit in trecat despre absurditatea lectiilor din manualele de religie. Despre aceasta situatie am aflat dintr-un ziar, subiectul este intr-adevar interesant, dar cheful de a discuta iar despre religie era undeva la zero. Impulsionat de anumite elemente, am zis sa dezvolt putin subiectul, exprimandu-mi in acelasi timp punctul meu de vedere.
Ideea de baza este: in anumite manuale de religie, Dumnezeu apare ca un personaj razbunator, un BigBrother(daca mai stiti emisiunea) care sta toata ziua si asteapta sa contabilizeze fiecare greseala a omului, ca mai apoi sa-ti dea o palma peste ceafa cat se poate de artistic. Sau cel putin asa ne lasa sa credem respectivele manuale. Sa zicem ca elevii de liceu au capatat ceva experienta si nu se mai lasa asa de impresionati de anumite mesaje agresive precum aruncarea pacatosului in intunericul cel dinafara, unde va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Dar ce faci cu elevi din clasele 1-4? Acolo, sfaturile din manual sunt nesimtite in adevaratul sens al cuvantului. De exemplu, daca un copil X nu se inchina cand trece prin fata unei biserici, respectivul copil risca sa fie calcat de o masina condusa tocmai de Dumnezeul in fata caruia a refuzat, cu nesimtire, sa se inchine. Crud! Totusi, nu am inteles de ce respectivul elev trebuie sa se inchine cand trece prin fata unei biserici. In esenta biserica va ramane doar o cladire, adevaratul fenomen religios petrecandu-se in interiorul bisericii. Degeaba iti faci 10 cruci cand vezi o biserica, daca tu nu ai mai vazut interiorul uneia de la botezul lu' ala micu'. In cazul in care copilul are tente de criminal si are cea mai mare grija ca randunicile sa ajunga cat mai repede in rai, Dumnezeu se va asigura ca ii va trage scara de sub picioare, astfel incat si copilul sa se bucure de aceeasi suferinta cu a randunicilor. Eu ma intreb daca Dumnezeu nu s-a plictisit de linistea cereasca si s-a apucat de ceva dracovenii aici, pe Pamant. Cel putin, asta inteleg eu din mesajul manualului. Cine stie ce inteleg elevii din clasele 1-4? Insa cel mai important, de cand face Dumnezeu pe justitiarul? Din cate stiu eu, tocmai aceasta imagine este evitata de conceptul religios. In Biblie, Dumnezeu apare ca un binefacator, o raza de speranta, salvarea omenirii. In niciun caz nu este cel care iti trage scara, te calca cu masina sau iti pune gand rau cand uiti de cele sfinte. In situatia de fata nu mesajul reprezinta cea mai mare problema, ci cum a ajuns acel mesaj in manuale si mai ales care a fost desteptul care a aprobat manualele respective. In cel mai rau caz, ar trebui sa existe o persoana care sa verifice daca manualul este benefic elevului, daca comisia este inexistenta sau doarme in post. Din cate observ, la aprobarea manualelor se doarme ca-n codru, daca ar fi sa ma ghidez dupa cantitatea manualelor imbecile aflate pe piata.
Situatia este penibila. Cu toate ca Romania s-a dovedit tara tuturor posibilitatilor(negative), ar trebui ca cei responsabili cu bunul mers al tarii sa se trezeasca si sa se puna pe treaba.
Vinovatul? Ministerul Invatamantului. Cu putina atentie si organizare decenta acest lucru nu s-ar fi intamplat, iar sistemul educational ar putea sa functioneze decent.
Ca o concluzie:


Mesaj pentru CEI DE SUS.

Bai, trezirea! Se bate joc de elevi si voi nu stati degeaba! Uneori, inrautatiti situatia in loc sa o ameliorati. Daca voua va place, m-ati dezamagit. Daca nu va place situatia, sunteti niste tonti deoarece nu faceti nimic pentru a imbunatati sistemul. Sunteti platiti degeaba!

Nu stiu daca cine trebuie va citi mesajul de mai sus. Nici nu am speranta. Prea multa ignoranta in minister si uite la ce se ajunge. Amin!

Religia in scoli

...sau ce mi-a atras atentia.
Recent, se discuta intr-o emisiune despre obligativitatea religiei ca materie in scoli. Ideea in sine merita dezbatuta, dar din punctul meu de vedere nu este tocmai momentul potrivit. Consider ca sunt probleme mult mai importante in invatamantul romanesc decat religia, insa subiectul mi-a atras atentia asa ca sa revin. Desi emisiunea a fost deosebit de anosta, fapt pentru care nici nu mai stiu cum se numeste, subiectul ma intereseaza, mai ales cand merita sa-mi dau cu parerea. Tin sa mentionez ca voi fi cat mai obiectiv cu putinta si nu voi lasa lipsa mea de credinta in orice fel de Dumnezeu sa-mi influenteze argumentele.
Intai de toate, nu am vazut niciodata scopul religiei ca materie obligatorie.Poate ca la aceasta opinie s-a adaugat si faptul ca am intalnit foarte multi profesori care tratau cu lipsa de interes materia. Nu mi-a placut sa pierd timpul la scoala, iar religia se intampla sa fie una dintre materiile unde acest lucru se petrecea cu regularitate. Acum, am norocul sa imi predea un profesor cu adevarat inteligent care nu-si trateaza materia cu superficialitate. Chiar daca nu ma ajuta cu nimic, eu chiar vreau sa aflu mai multe despre religie si asta din pura curiozitate. Ca sa vezi! Totusi, lipsa de interes a majoritatii profesorilor, fata de religie ca materie, poate fi considerata unul dintre motivele pentru care s-ar exclude religia din scoli.
Un alt motiv logic pentru care religia ar fi exclusa din programa scolara este tocmai faptul ca aceasta nu este o materie. Intr-adevar, sunt multe de invatat din pildele si sfaturile biblice, insa fiecare om poate sa aleaga intre a invata si a nu invata din respectivele pilde, la fel cum fiecare om poate sa-si aleaga alta religie. In acelasi timp, este foarte dificil sa definitivezi religia ca materie, mai ales cand trebuie luat in considerare volumul imens de informatii si modul in care ar trebui aceste informatii structurate intr-o manual. Sa nu uitam ca romanii nu prea au talent in alcatuirea unui manual care sa fie atat interesant, cat si util.
Pe langa lipsa de interes a profesorilor si subiectivismul cu care se poate trata numirea religiei ca materie, apare si diversitatea religioasa in scoli. Este imposibil ca intr-o scoala sa existe numai ortodocsi, insa toata scoala este obligata sa invete despre religia ortodoxa. Se observa paradoxul?? Pentru elevul de alta religie nu e tocmai convenabil sa asiste la o ora care nu ii serveste la nimic, chiar daca acea ora este tratata de multe ori superficial, atat de profesori cat si de elevi.
In acelasi timp, religia poate fi considerata o materie importanta atat pentru elev cat si pentru profesor. Multi s-au obisnuit ca la o ora de religie sa piarda timpul, sa-si faca temele la alte materii sau sa discute cu alti colegi ca si cum ar fi in pauza. Sunt multe de invatat din istoria religiei, insa trebuie sa existe si o persoana care sa se ocupe de predat intr-un mod cat mai serios. Acesta ar fi principalul motiv pentru care religia nu ar trebui exclusa, ci imbunatatita ca materie scolara.
Poate ca par de acord cu excluderea religiei din programa, insa la momentul actual nu o consider o problema atat de presanta incat sa creeze ingrijorare. Desi argumentele exprimate mai sus merita discutate la un nivel mult mai ridicat, nu cred ca acum este tocmai momentul potrivit. Din punctul meu de vedere sunt probleme mult mai importante in sistemul de invatamant romanesc. De exemplu, se poate discuta despre o restructurare si o reorganizare a invatamantului. Doar avem modele precum japonezii, canadienii, finlandezii sau chiar americanii. Doar cand vom avea un sistem pine pus la punct, vom putea sa ne ocupam de problemele mai putin presasnte precum religia. Din experienta de zi cu zi, pot spune ca voi termina facultatea si aceste probleme nu-si vor gasi rezolvarea. Acesta ar fi lucrul cel mai grav.