10 carti...

care mi-au ramas in suflet.

1. Shogun - James Clavell. Pentru o imagine clara a civilizatiei japoneze si o poveste emotionanta, fara sa dea in telenovela. Din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune carti citite.

2. Odiseea capitanului Blood - Rafael Sabatini. Un roman ce prezinta, cu stil, o particica din era in care piratii imparteau dublonul spaniol si romul din Caraibe cu aceeasi naturalete cu care Johnny Depp il interpreteaza pe Jack Sparrow. Totul din perspectiva capitanului Peter Blood. O lectura foarte interesanta, chiar si dupa ce am citit-o de 3 ori

3. Singur pe lume - Hector Malot. Cartea care mi-a luminat o noapte intreaga si care inca imi aduce aminte de trecutul meu glorios.

4. Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov. Prima carte serioasa pe care am citit-o. Printre putinele care inca mi-au ramas in amintiri dupa mai mult de 10 ani.

5. Jocul lui Ender - Orson Scott Card. O capodopera a genului science-fiction. Din punctul meu de vedere. Orson Scott Card il depaseste, cu mult, pe Isaac Asimov.

6. Misery - Stephen King. Sau ce poate face o fana psihopata autorului preferat.

7. Harry Potter - J.K. Rowling. Din pacate doar primele 3 volume. Desi mi-au placut enorm primele 2 volume, pe la jumatatea volumului 3 a intervenit plictiseala. Totusi, de multe ori ma trezesc recititind pasaje din HP si pentru asta va ramane mereu o carte apropiata de sufletul meu.

8. Everville - Clive Barker. Romanul care m-a adus pe blogul Oanei si care m-a introdus in universul fantasy.

9. Enigma Otiliei - George Calinescu. Deoarece mi-a placut de Otilia, deoarece mi-a placut de Felix. Doua personaje care puteau la fel de bine sa fie singure, in tot romanul. Si tot ar fi rezultat ceva interesant.

10. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu. Pentru o imagine perfecta a razboiului impletita cu o zbuciumata poveste de dragoste. Insa imaginea razboiului m-a impresionat cel mai mult.

Iata lista cu cel zece carti care mi-au ramas in suflet si vor ramane multi ani de-acum inainte.
Comandat de Isabelle , general cu 4 stele:)).

Si cu aceasta ocazie transform comanda in leapsa si o daruiesc Oanei si lui Stephen. Simplu, 10 carti care v-au ramas in suflet.

Saturday night live...

Cu Mihai in rolul principal. Isabelle a dorit sa afle cum e o seara de sambata, in ceea ce ma priveste. Asa ca iata povestioara.
Avand in vedere ca majoritatea saptamanii este ocupata de scoala, prieteni, bantuit prin cine stie ce locuri obscure, seara de sambata este momentul perfect de relaxare. Dupa cum am descoperit nici sambata nu mai este asa de libera, asa ca profit de fiecare moment al serii. De obicei, dupa o saptamana de socializare, mi se cam acreste de oameni si prefer sa fiu singur. De cele mai multe ori prefer un film bun sau o carte interesanta. Singura problema a serii de sambata este ca se prelungeste pana a doua zi, dimineata. Inca nu am ajuns sa ma plang. E mai mult remarcarea unei situatii. Cam asa se duc sambetele mele. Una dupa alta. Si nu am de gand sa-mi schimb obiceiul, inca.

Despre scoala...

O zi de scoala poate fi asemanata cu o aventura. Desi zilele au mici diferente, traseul parcurs e cam acelasi. La 7:00 am plecat de acasa si dau de primul obstacol(foarte important). Autobuzul 311, plin pana la refuz cu oameni, uneori si un caine, toti grabiti spre locul de munca. Imi apar ghiozdanul cum pot, doar am lucruri vitale in el, iar la a treia statie imi fac loc sa cobor. Lucru foarte dificil, mai ales la 7 dimineata. Mai merg putin si ajung la poarta scolii. Aici se joaca de cele mai multe ori loteria javrei portocalii(in apropierea scolii, o catea portocalie si-a facut pasiune din latrat la elevi si profesori). Pana acum, din cate stiu, nu s-a inregistrat nicio muscatura. Mai e timp.
Ajung in clasa, imi arunc ghiozdanul unde se nimereste si astept sa inceapa ora, in stilul caracteristic...rezemat de geam cu o atitudine aroganta:)). Orele in general sunt placute. Printre favorite se numara ora de romana alaturi de o diriginta si o profesoara fenomenala. Orele de romana sunt o adevarata placere, lucru pe care nu multi elevi pot sa-l spuna. Orele de engleza sunt putine si nu sunt destul de interesante, dar am o profesoara buna, asa ca nu am de ce sa ma plang. Ador ora de franceza, cu toate ca nu stiu o boaba. Motivul pentru care imi place ora de franceza se datoreaza profesoarei, care ma lasa sa citesc. Cu notele ma descurc mai greu, dar nu-mi fac griji. Era sa uit de ora de religie. Desi sunt ateu din fire, domnul profesor face din ora lui ceva interesant. Nu stiu cati mai au aceeasi parere ca mine, dar nu conteaza. Din pacate sunt si ore pe care nu le suport. Aici se regaseste latina, pentru care nu voi avea decat ura profunda, desi ma pricep destul de bine. Urmeaza ora de economie si profesoara incorecta. Ultima pe lista e ora de geografie, ora la care se pierde timpul din greu.
Despre colegi e greu sa comentez. Ma inteleg bine cu cine vreau eu, dar mai ales cu cine merita. Singurul lucru care ma deranjeaza e multimea de bisericute. Clasa mea nu e unita de nicio culoare si asta nu e bine. Uneori nu ai cu cine sa fi unit, dar asta se intampla peste tot. Daca treci cu bine peste obstacolele zilei, esti un om implinit. Asta pana a doua zi, cand trebuie sa o iei de la capat. Cam asa se prezinta scoala mea, din punctul meu de vedere.


Articolul este dedicat Isabellei , careia ii cer scuze pentru intarzierea articolului.
Astept cu nerabdare urmatoarea sugestie pentru categoria cititorul meu, generalul meu.

La alegere

Avand in vedere ca blogul meu a fost cam lipsit de substanta, mai ales in ultima vreme, m-am gandit la ceva inedit. Cum adica lipsit de substanta? Sincer, nici eu nu stiu exact, dar parca ceva lipseste. Oricum, aceasta lipsa mi-a dat ideea, zic eu geniala.
De cate ori ati auzit fraza: clientul nostru, stapanul nostru? De un numar destul de consistent de ori. Eu am deviat putin de la fraza si am creat una noua: cititorul meu, generalul meu. Adica? Ce ati vrea voi, cititorii, sa scriu? Daca ati fost nemultumiti astazi de pretul la oua, spuneti-mi mie! Si eu imi dau cu parerea. Ati vazut ceva, ati auzit ceva si ati vrea sa aud si eu, ca mai apoi sa comentez, spune-ti si raul infinit de cunostinte al subsemnatului se va revarsa prin intermediul blogului. Prin intermediul comentariilor, dati-mi de scris! Sunt cat se poate de serios :)). Si in functie de cate succesuri v-a avea ideea, poate voi repeta experienta(si da, nu am rezistat sa nu folosesc gafele).
Ascult!!