Pierdut...

...undeva pe la dracu in praznic. Si inca nu-mi dau seama din ce cauza. Dar imi revin. Sa-mi fie tristetea de bine.

Children of Bodom - Mask of Sanity



Lyrics:
I can't waste away, I'm slowly losing my way forever
Better raise your slave for me anymore
Daylight's sin inside, day's growing closer, wait for pain
I cannot wait another night to be alone

Voices are calling me, 'be my night!' this devil's sigh
Yeah, shadows are tainting me, yeah,
I know that only you can render pain

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

I can't waste away, I'm slowly getting my way forever
Better is what I used to feel alone
Shattered light's sin in taint, day's growing longer, wait for pain
I cannot wait another night to be with you

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

O discutie interesanta...

...cu tata. Sunt foarte putine ocazii cand pot sa intretin o discutie cu unul dintre parinti. Printre motive se numara si faptul ca de cele mai multe ori sunt prea treaz astfel incat ajungem sa ne certam sau pur si simplu nu ma bag in discutii cu parintii mei. Da, asa sunt eu. Orice s-ar intampla eu nu particip la discutii de familie. Orice s-ar intampla. Cu aceasta ocazie, am incalcat prima regula. Nu eram treaz, fiindca dupa 2-3 pahare de whisky si cate o sticla de vin de fiecare, eram perfecti pentru o discutie amicala de tip filozofic. Nu va faceti griji, nu eram beti, eram bine dispusi. Runs in the family. In primul rand, am descoperit ca o discutie cu tata face cat o carte de filozofie. Tatal meu nu are 5 facultati la activ, nu stie engleza la perfectie, nu are un master in palmares sau nu stiu cate lucrari de licenta. El este intelept si nimic mai mult. Este intelept prin felul sau de a fi, prin modul sau de a vedea lumea inconjuratoare, prin modul sau de a-ti da un sfat. Si totul s-a intamplat alaturi de o sticla cu vin, ceea ce a facut totul cu mult mai interesant. Avand in vedere cat de bine ma cunosc, o asemenea discutie nu va mai avea loc decat peste mult timp. Foarte mult timp. Si aproape regret.
Despre ce am discutat. Multe lucruri, din punctul meu de vedere. Am discutat despre viitorul meu, despre ce voi face in viata. Am discutat despre faptul ca ar trebui sa am mai multe optiuni in viata si ca nu trebuie sa ma limitez la o singura cale. Intr-un fel are dreptate si in mare parte voi tine cont de sfatul lui. Pentru ca merita. Am mai vorbit despre toleranta. Deoarece in ceea ce priveste toleranta eu sunt la fel de maleabil ca o bucata de otel. Si nici asa nu m-a convins sa-mi schimb parerea. Si probabil nu ma va schimba nimeni in aceasta privinta. Insa a meritat discutia, chiar si de amorul artei. Am mai vorbit despre obiceiul meu de a citi pana dimineata. Obicei nu foarte sanatos, dar care a devenit asemanator cu un drog. Dar ma tratez...
Apoi, nu stiu cum, dar am intrat in politica. Nu stiu cum am ajuns in acest domeniu, dar a fost o discutie super(in adevaratul sens al cuvantului). Nu am aflat cu cine va vota tata, dar asta nu ma va opri. I just want to know.
Si acum recomandarea mea. Daca veti avea ocazia, asezati-va la o masa cu unul dintre parinti, poate chiar cu amandoi. Si discutati despre orice. Poate cu un pahar de vin in fata sau cu ce va face voua placere. Insa discutati sincer si placut. Rezultatele vor fi uimitoare... As putea sa garantez pentru 90 % din cazuri. Si inca un detaliu important. Discutia sa fie spontana. Nimic nu trebuie sa planifice o asemenea discutie. Astfel farmecul dispare. Totul trebuie sa porneasca de la un simplu impuls. Acela de a discuta. Nu stiu cand voi mai avea o asemenea discutie, cu toate ca o astept cu nerabdare pe urmatoarea. O simpla discutie spontana. Si nimic mai mult.

Intrebare...

Oana ai primit mailul? Si da, nu mi-a trecut prin cap alta metoda de a intreba:)).

Eu cu cine votez??

Maestre Caragiale, oare se va invechi vreodata replica asta?


Aflandu-ne in toiul campaniei electorale, este imposibil sa mergi pe strada si sa nu observi cortuletele de campanie, umbrelutele si studentii etaland programele de campanie ale candidatilor. Aproape oriunde te-ai duce, este imposibil sa nu dai de un afis, un fluturas, o foicica cu planurile viitorului primar. Inca putin si ne vom trezi sufocati de mesajele electorale, daca nu ne pune capac caldura din Bucuresti. Si ce legatura are asta cu replica scrisa de maestrul Caragiale??
Avand in vedere ca, din greseala, am ajuns la venerabila varsta de 18 ani, am capatat si dreptul de a-mi exprima parerea, prin vot, asupra unor probleme de natura politica. Am zis din greseala deoarece, daca ar fi fost dupa mine, as mai fi bantuit pe la varsta de 17 ani pe putin 20 de ani. Dar sa revin. Din punctul meu de vedere, dreptul la vot nu prea simbolizeaza mare lucru. E bine ca pot sa votez, dar cu ce ma ajuta pe mine acest lucru. Toata lumea promite marea cu sarea, poduri suspendate, zgarie-nori, parcuri si verdeata, dar dupa 4 ani, pe cuvantul meu, daca am vazut ceva din promisiunile respective. Cu toate astea, este un lucru pe care il ador la campaniile electorale si anume modul cum majoritatea candidatilor isi dau in cap unul altuia cu fiecare ocazie. Si o fac cu atata gratie, cu atat de mult talent si pasiune, de zici ca s-au nascut pentru asta. Cred ca daca ar depune tot atata efort pentru a administra capitala cat depun pentru certurile de zi cu zi, candidatii ar face din Bucuresti o capitala cu adevarat europeana. Dar asta nu o sa intample si e pacat.
Si ca sa-mi raspund la intrebare, cred ca as vota cu Sorin Oprescu la Primaria Capitalei. Desi candideaza independent si nu are sustinerea unui partid, mi se pare cel mai credibil candidat. Nu sunt sigur ca are sanse la Primaria Capitalei, dar eu pe el il sustin. Si mai este un motiv pentru care l-as alege pe Sorin Oprescu. In urma campaniei lui electorale nu am primit niciun fluturas, nicio brigheta, niciun balon sau mai stiu eu ce obiect electoral. Pana la momentul alegerilor, voi astepta sa vad care se mai cearta cu care, cine mai serveste masa si ce planuri mai au distinsi candidati.
Mi-a venit o idee geniala. Schimb drept de vot pentru varsta de 17 ani, pentru urmatorii 20 de ani. Rog seriozitate. Hai ca-i super oferta de campanie electorala.

Tocana de latina...

Se ia una bucata zi de miercuri glorioasa. Se programeaza teza la limba si literatura latina in ziua respectiva si se incalzeste pana se va atinge pragul nebuniei sau temperatura de 220 de grade Celsius. Nu uitati, ca in prealabil sa pregatiti materia stufoasa si greoaie, astfel incat sa obtineti rezultate cat mai bune. Daca ati lasat totul pe ultimul moment, nu va faceti griji. Inca se poate recupera, desi la sfarsit va veti trezi cu o infernala durere de burta. Dar sa revenim la reteta. Cu materia pregatita si cu capul facut varza de la atatea declinari, verbe, pronume si propozitii, se purcede spre locul in care va fi pregatita tocanita mentionata. Nu, nu spre bucatarie, ci spre ora de latina. Logic, nu!?
Se asteapta, la foc mic, ora de latina, se aplica foaia de teza pe banca si se incepe lucrul la tocanita. Se arunca in oala de teza o traducere a unui text de Cezar, text pe care sper sa nu-l fi ars. Se trece la identificarea frazelor din text si se condimenteaza cu o analiza morfo-sintactica a unor cuvinte. Pentru garnitura de literatura, se alege explicarea unor cuvinte dintr-o opera a lui Tacitus, se curata de orice sens rational si se arunca in amestec. Pentru punctul final se cauta metode de caracterizare petroniene in opera Satyricon, scrisa de Petronius. Se abureste timp de 45 de minute si se pregateste de servire. Se orneaza cu numele elevului si se preda spre judecata... de apoi. A nu se ura pofta buna deoarece s-ar putea sa vi se aplece.

Mai in gluma, mai in serios, am dat teza la limba latina. Sper sa ma fi descurcat onorabil. Si maine(joi) merg la o festivitate dedicata latinitatii impreuna cu clasa. Imagine the joy!.

10 carti...

care mi-au ramas in suflet.

1. Shogun - James Clavell. Pentru o imagine clara a civilizatiei japoneze si o poveste emotionanta, fara sa dea in telenovela. Din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune carti citite.

2. Odiseea capitanului Blood - Rafael Sabatini. Un roman ce prezinta, cu stil, o particica din era in care piratii imparteau dublonul spaniol si romul din Caraibe cu aceeasi naturalete cu care Johnny Depp il interpreteaza pe Jack Sparrow. Totul din perspectiva capitanului Peter Blood. O lectura foarte interesanta, chiar si dupa ce am citit-o de 3 ori

3. Singur pe lume - Hector Malot. Cartea care mi-a luminat o noapte intreaga si care inca imi aduce aminte de trecutul meu glorios.

4. Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov. Prima carte serioasa pe care am citit-o. Printre putinele care inca mi-au ramas in amintiri dupa mai mult de 10 ani.

5. Jocul lui Ender - Orson Scott Card. O capodopera a genului science-fiction. Din punctul meu de vedere. Orson Scott Card il depaseste, cu mult, pe Isaac Asimov.

6. Misery - Stephen King. Sau ce poate face o fana psihopata autorului preferat.

7. Harry Potter - J.K. Rowling. Din pacate doar primele 3 volume. Desi mi-au placut enorm primele 2 volume, pe la jumatatea volumului 3 a intervenit plictiseala. Totusi, de multe ori ma trezesc recititind pasaje din HP si pentru asta va ramane mereu o carte apropiata de sufletul meu.

8. Everville - Clive Barker. Romanul care m-a adus pe blogul Oanei si care m-a introdus in universul fantasy.

9. Enigma Otiliei - George Calinescu. Deoarece mi-a placut de Otilia, deoarece mi-a placut de Felix. Doua personaje care puteau la fel de bine sa fie singure, in tot romanul. Si tot ar fi rezultat ceva interesant.

10. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu. Pentru o imagine perfecta a razboiului impletita cu o zbuciumata poveste de dragoste. Insa imaginea razboiului m-a impresionat cel mai mult.

Iata lista cu cel zece carti care mi-au ramas in suflet si vor ramane multi ani de-acum inainte.
Comandat de Isabelle , general cu 4 stele:)).

Si cu aceasta ocazie transform comanda in leapsa si o daruiesc Oanei si lui Stephen. Simplu, 10 carti care v-au ramas in suflet.

Saturday night live...

Cu Mihai in rolul principal. Isabelle a dorit sa afle cum e o seara de sambata, in ceea ce ma priveste. Asa ca iata povestioara.
Avand in vedere ca majoritatea saptamanii este ocupata de scoala, prieteni, bantuit prin cine stie ce locuri obscure, seara de sambata este momentul perfect de relaxare. Dupa cum am descoperit nici sambata nu mai este asa de libera, asa ca profit de fiecare moment al serii. De obicei, dupa o saptamana de socializare, mi se cam acreste de oameni si prefer sa fiu singur. De cele mai multe ori prefer un film bun sau o carte interesanta. Singura problema a serii de sambata este ca se prelungeste pana a doua zi, dimineata. Inca nu am ajuns sa ma plang. E mai mult remarcarea unei situatii. Cam asa se duc sambetele mele. Una dupa alta. Si nu am de gand sa-mi schimb obiceiul, inca.