Mare meci, mare...

Anuntat cu surle, trambite si reportaje interminabile la stiri, a inceput Campionatul European de fotbal. Cate comentarii si cate dezbateri s-au facut pe aceasta tema cred ca nici dracu nu mai stie...dar s-a mai trezit unu sa abereze pe tema asta, adica subsemnatul.
Dupa ce echipa Romaniei a picat in supranumita grupa a mortii, cu Franta, Olanda(cred, nici pana acum nu stiu sigur) si Italia, eu am fost primul care a decretat, mai mult pentru sine, ca Romania nu are nicio sansa. Si cum ar fi putut sa aiba cand nationala nu a mai participat la un turneu final de un car de ani, echipa e intr-o forma mai mult sau mai putin buna(parere strict personala), iar printre adversari se afla o campionala mondiala si o vice-campioana mondiala. Dar multi spuneau ca avem sanse. Iar eu eram ceva de genul: Sanse la ce? La o umilire apriga? Sau la un egal, doar sa nu plecam de acolo cu buza umflata? Dar lumea era optimista....
Acum au inceput meciurile, aceasta fiind principala ocazie pentru a demonstra ca antrenamentele au dat rezultate, ca jucatorii isi merita banii si ca e ceva de capul antrenorului. Primul meci al Romaniei cu Franta mi s-a parut un succes. S-a terminat la egalitate, 0-0, rezultat decent din punctul meu de vedere. La victorie nu ma asteptam, era imposibil. Macar nationala nu pleaca de la CE cu buza umflata. Abia astept rezultatul cu Italia. Pariez pe infrangerea Romaniei:)). Stiu sunt crud...