Top 7 cu Mihai

De la Stephen primita si la lume daruita, leapsa cu 7 melodii preferate. Trecem peste faptul ca Metallica ocupa primele pozitii in orice clasament, asa ca fac un top 7 cu restul melodiilor preferate.

Locul 1 si cel mai important: Nightwish - Planet Hell

Locul 2, ca merita: Children of Bodom - Mask Of Sanity

Locul 3, cu felicitari Japoniei: Maximum the Hormone - Zetsubou Billy/Billy in dispair

Locul 4, pentru degete rupte in Guitar Hero 3:Dragonforce - Through Fire and Flames

Locul 5, cu stil: Lordi - Blood Red Sandman

Locul 6, pentru tot ce au facut: Queen - Love of my life

Locul 7, pentru trecut: Bitza - All stars part 1

Dar exista un singur all time favorite: Metallica - For Whom the Bell Tolls

Metallica is fucking awesome....

Faceam gauri in podea de nerabdare. Mai erau 2 ore pana la concert si tata nu venise cu o confirmare asupra prezentei mele la concert. Asa-mi trebuie daca las lucrurile pana in ultima clipa. Ajunge acasa, hai sa mergem dar vezi ca incepe ploaia. Cine sa-l mai asculte, mergeam la concert...
In apropierea stadionului era un calvar. Sute de masini se indreptau spre destinatia serii, concertul Metallica. La intrare lume era coada si cu toate ca ploua cu galeata, nimeni nu doreau sa plece. Nici nu aveau motive.
Deschiderea concertului a fost acceptabila. Mi-ai placut trupa The Sword, chiar daca sunetul nu s-a ridicat la nivelul lor. Ar fi putut sa cante mai mult, dar cum au zis si ei: You guys are waiting for Metallica! Dupa deschidere au inceput pregatirile pentru echipamentul trupei Metallica, pentru ca la ora 9 sa inceapa ceea ce consider ca a fost raiul pe pamant.
Trupa apare pe scena, iar publicul e in extaz. 24.ooo de oameni(uniii spun 25.000, dar cine sta sa numere) aplaudand aparitia pe scena a formatiei. Eu eram in culmea extazului. In acel moment stadionul se cutremura. Incepe Creeping Death si publicul e in delir. Ca nu toti s-au sincronizat, mai conteaza Stefan? Urmeaza For whom the bell tolls, o melodie absolut geniala. Nu am ratat un vers, urlam cat puteam de tare si la fel faceau si cei din jurul meu. Desi ploaia mai ajungea si la tribuna acoperita, mai ales in primele randuri, nici nu conta. Am savurat melodia preferata la maxim. Ride the Lightning si Harvester of Sorrow au fost melodii de headbanging. Tin sa amintesc de un cuplu care pe aceste melodii au facut cel mai adevarat headbanging din cate am vazut. Respectul meu pentru ei. Sanitarium trezeste vocea publicului, James fiind acompaniat de 24.000 de oameni. Divin! Urmeaza The four Horsemen, ...and justice for all si No Remorse melodii excelente si pregatirea pentru ceva cu adevarat senzational.........
Master of Puppets!!!!!! Melodia m-a lasat fara cuvinte!! Si cu toate astea am cantat fiecare vers al acestei capodopere muzicale. Dupa Whiplash cantat intr-un ritm incredibil, urmeaza cea mai asteptata melodie Nothing Else Matters . O balada acompaniata de mii de brighete si de vocile spectatorilor. Un public uimitor si eu care mi-am uitat brigheta acasa. Urmeaza Sad but true si vocea fanilor se dezlantuie.
Momentul culminant incepe. Artificii, flacari enorme sunete de mitraliera si One incepe. James a fost chiar mai bun decat in zilele lui bune, nu ca ar fi avut zile rele. O melodie savurata la maxim de fiecare spectator, fara exceptie. Enter Sandman s-a vrut ultima melodie a serii. Dar nu s-a putut. Publicul cerea tot mai mult. James, Lars, Robert si Kirk vroiau si nu vroiau sa plece. Publicul era mai zgomotos ca niciodata. Metallica revine pe scena cu Last Caress melodie savurata si de tatal meu. Da, a fost si tata la concert si da, i-a placut. Dupa o alta tentativa de a pleca incepe So What. Fucking awesome!!! Melodia de final, Seek and Destroy, a adus minute in sir aplauze pentru formatie. Finalul concertului a fost la fel de impresionant ca si inceputul. Un public extraordinar, o trupa fenomenala si un concert de exceptie. Respect!
S-a terminat cu anuntarea unui nou album si un world tour ce ar putea sa cuprinda si Romania. I can hardly wait!!!!!
Ultimele randuri sunt dedicate intelepciunii lui James Hetfield:
Do you know why i'm here?
Because I fucking love this!!

O carte deosebita....

SARAMA

de Oana Stoica Mujea

Cu adevarat o carte deosebita. Mi-a placut de la prima pana la ultima pagina. A fost prima intalnire cu romanul fantasy romanesc si m-a facut sa-mi dau seama de potentialul autorilor autohtoni. Cartea a fost mult mai placuta si mai relaxanta decat Lord of the rings al lui Tolkien, cel putin din punctul meu de vedere.
Romanul descrie aventurile gemenilor Sior si Sirona, in incercarea lor de a indeplini profetia ce le-a fost incredintata la nastere. Pe parcursul calatoriei vor strabate munti, orase si taramuri pustii, vor intalni si vor pierde tovarasi, vor invata vraji si isi vor descoperi originile...totul pentru a indeplini profetia data de Sarama. Aventura gemenilor este deosebit de interesanta, cu destule rasturnari de situatie. Sincer, nu ma asteptam ca Photine sa il tradeze pe Sorian si apoi sa se casatoreasca cu Sior, nu ma asteptam ca Tio sau Noriell sa moara(chiar trebuia?), dar aceste intamplari au facut povestea interesanta.
M-au impresionat personajele. Sirona este, categoric, personajul meu preferat. De la incapatanarea ei pana la modul cum s-a duelat sau mai bine zis jucat cu Tio si Photine, totul mi s-a parut perfect. Pana si defectele ei imi par calitati, insa ma intreb de ce nu a stat cu Sior si a ales sa devina Regina Arkuda?
Tio este un alt personaj indragit. Faptul ca alcoolul il facea cat se poate de iscusit in manuitul sabiei nu m-a mirat deloc. Acest rol i s-a potrivit de la inceput si nici ca se putea un insotitor mai bun pentru gemeni.
Insa exista si personaje pe care le-am antipatizat. Sorian se numara printre ele. De cele mai multe ori imi plac personajele negative, ele dau savoare povestii. Insa, Sorian a cautat puterea si nimic mai mult si din aceasta cauza a pierdut totul. Iar Niara putea sa fie mai blanda cu gemenii, desi tind sa inteleg ca a fost pentru binele lor. Oricum nu totul este perfect.
Cartea a fost o adevarata placere, multumesc cu aceasta ocazie Oanei pentru ea.

Impresii de vacanta

Revin dupa o indelungata absenta. Timpul nu a fost pierdut, ci folosit cat se poate de util pe o plaja, in insula Thassos. Vacanta a fost foarte relaxanta si chiar o meritam. Cine a realizat mai multe realizari decat mine facand nimic... Dar sa trec peste asta. Cum a fost?
Dupa o calatorie epuizanta cu autocarul, in care nu am dormit mai deloc, ajung pe insula Thassos, Grecia. Prima impresie a fost de genul: ,,Moama ce munte frumos! Si eu care venisem la mare". Impresia a fost data de faptul ca toata insula e de fapt un munte, presarat pe alocuri cu statiuni care mai de care mai atractive.Ca doar am privit muntele e alta poveste. Statiunea aleasa se numeste Limenaria si din cate am observat este cea mai linistita statiune din toata insula. In primul rand, pentru ca nu gasesti un club in care sa rasune muzica house in toata Limenaria. Am gasit un singur bar in care se auzea muzica, dar acceptabila, nimic de reprosat. In al doilea rand, toate localurile, tavernele si magazinele se inchideau la miezul noptii, lucru nu foarte rau avand in vedere efortul depus in timpul zilei. Singurul zgomot strident din statiune a fost cel produs de tevile de esapament ale scuterelor omniprezente, zgomot cu care m-am obisnuit foarte greu.
Cazarea a fost excelenta. Nu am avut nimic de reprosat. Doar la micul-dejun au mai existat unele conflicte din pricina volumului mic de mancare, fapt sezitat mai ales de unchiul si tatal meu, mai voluminosi din fire. Si baile erau incredibil de mici fata de camerele destul de mari, dar acest lucru a fost trecut cu vederea.
Plaja si apa. Elementele pentru care am venit la mare. Plaja a fost destul de buna, dar cu foarte multe pietre. Am fost avertizat ca vor fi si arici de mare, insa locul ales a dus lipsa de asa ceva. In alte zone cu ajutorul unui minciog aceasta delicatesa marina era la discretie. Pentru apa marii am numai cuvinte de lauda. Super sarata, super clara, super albastra la orizont. In unele locuri puteai sa vezi fundul marii si la 10 metri adancime. Cel mai interesant moment al vacantei a fost croaziera. O zi intreaga pe mare a fost o adevarata desfatare. Cred ca in viitor, daca o sa-mi permit, o barcuta de agrement ar fi o adevarata placere. Insa am fost puternic impresionat de ospitalitatea grecilor, de veselia lor si de modul in care am fost primiti. Per total, a fost o vacanta reusita.
Intoarcea acasa a fost la fel de obositoare ca plecarea de acasa, doar putin mai trista. Dar vacanta nu se terminase. Am mai petrecut cateva zile la bunici, sanctuarul copilariei mele, si m-am retras frumos in aglomeratia capitalei. Ultima zi de vacanta a fost petrecuta in centrul vechi al capitalei, unde se lucreaza de zor la imbunatatirea infrastructurii. Chiar daca e haos, ador centrul vechi.
Si acum probabil va intrebati de ce tot insist cu ultimele zile de vacanta... Daca nu va intrebati, eu tot o sa raspund. Pai am de ales... ori dau de permis de conducere, ori imi caut de munca...ca sa nu pierd vacanta stand degeaba. De permis nu prea am chef, iar cand vine vorba de angajare ma intreb cine o sa ma angajeze. Dar asta intr-un post viitor...
Pana atunci...vacanta placuta:)))