O carte deosebita....

SARAMA

de Oana Stoica Mujea

Cu adevarat o carte deosebita. Mi-a placut de la prima pana la ultima pagina. A fost prima intalnire cu romanul fantasy romanesc si m-a facut sa-mi dau seama de potentialul autorilor autohtoni. Cartea a fost mult mai placuta si mai relaxanta decat Lord of the rings al lui Tolkien, cel putin din punctul meu de vedere.
Romanul descrie aventurile gemenilor Sior si Sirona, in incercarea lor de a indeplini profetia ce le-a fost incredintata la nastere. Pe parcursul calatoriei vor strabate munti, orase si taramuri pustii, vor intalni si vor pierde tovarasi, vor invata vraji si isi vor descoperi originile...totul pentru a indeplini profetia data de Sarama. Aventura gemenilor este deosebit de interesanta, cu destule rasturnari de situatie. Sincer, nu ma asteptam ca Photine sa il tradeze pe Sorian si apoi sa se casatoreasca cu Sior, nu ma asteptam ca Tio sau Noriell sa moara(chiar trebuia?), dar aceste intamplari au facut povestea interesanta.
M-au impresionat personajele. Sirona este, categoric, personajul meu preferat. De la incapatanarea ei pana la modul cum s-a duelat sau mai bine zis jucat cu Tio si Photine, totul mi s-a parut perfect. Pana si defectele ei imi par calitati, insa ma intreb de ce nu a stat cu Sior si a ales sa devina Regina Arkuda?
Tio este un alt personaj indragit. Faptul ca alcoolul il facea cat se poate de iscusit in manuitul sabiei nu m-a mirat deloc. Acest rol i s-a potrivit de la inceput si nici ca se putea un insotitor mai bun pentru gemeni.
Insa exista si personaje pe care le-am antipatizat. Sorian se numara printre ele. De cele mai multe ori imi plac personajele negative, ele dau savoare povestii. Insa, Sorian a cautat puterea si nimic mai mult si din aceasta cauza a pierdut totul. Iar Niara putea sa fie mai blanda cu gemenii, desi tind sa inteleg ca a fost pentru binele lor. Oricum nu totul este perfect.
Cartea a fost o adevarata placere, multumesc cu aceasta ocazie Oanei pentru ea.