Eu si Mecul laudat...

Imi amintesc cu placere de momentul in care, copil fiind, am fost dus la recent deschisul Mc'Donalds de la Unirii. Si acum mai tin minte acel BigMac proaspat(da, proaspat) si delicios, cartofii pai facuti la mare arta si milkshake-ul perfect. Anii au trecut si vizitele mele la faimosul fast-food au incetat sa se materializeze. Printre cauze s-a numarat si calitatea din ce in ce mai mica a produselor. Alternative am avut slava cerului.
Intr-o zi insorita de primavara, subsemnatul decide ca e prea frumos afara pentru a se retrage spre casa si face un popas prin Cismigiu. Zis si facut. Ajung in parc, remarc cat e de frumos, aleg o banca si il iau pe Tolkien si al lui Lord of the Rings la intrebari. Brusc ma trezesc ca am chef de o cafea. Cel mai apropiat loc, Mc'Donalds-ul din apropierea parcului. Intru in fast-food, ajung rapid la tejghea si imi cer cafeaua. Fatuca de la tejghea, cu zambetul pe buze, imi aduce cele comandate in cel mai scurt timp cu putinta si ma pofteste sa mai trec. Daca ar fi stiut de cat timp nu mai calcasem pragul Mecului. Servirea insa a fost ireprosabila. Nu stiam ca va fi si ultima oara cand voi avea parte de asa ceva. Vine vara, iar iesirile mele sunt la ordinea zilei, mai ales dupa ce am explorat centrul vechi al capitalei, loc de care m-am atasat enorm. Trec sa iau o cafea de la Mec(denumire populara), de data aceasta cel de la Piata Romana. Din auzite, Mecul de la Romana e za coolest thing for young people. Intru. Ma izbeste un parfum de cartofi prajiti, nesimtit la propriu si la figurat. Aerisirea era undeva in aer. Vroiam cafea, asa ca a trebuit sa indur. Stau la coada 15 minute( clar nu mai e fast-food) si dau comanda de cafea. La auzul acestei comenzi, fatucii de la tejghea i-a aparut o figura de genul ,,doar atat" si pleaca sa-mi aduca lichidul revitalizant. Tin sa mentionez ca in bucatarie era o zarva de nedescris, iar cateva case erau inactive. Vine comanda, o pune pe tava si gata. Urmatorul!! Nimic...niciun ,, mai veniti pe la noi", niciun pic de bunavointa. Ma retrag incet(probabil am jignit-o cand nu am comandat portii mari de mancare si cola dietetica) si imi beau cafeaua(cam seaca, fara aroma), gandindu-ma ca am ales prost localul si Mecul de la Cismigiu era o optiune mai mult decat inteleapta.
Ultimul Mec vizitat si cel care a pus capac aventurii mele a fost cel de langa statia de metrou Constatin Brancoveanu. Imposibil de ratat. Intru, la mese numai copii(nu le-as fi dat mai mult de 14 ani) cool prinvind urat la metalistul obosit care le incalca teritoriul. Cer o cafea simpla si astept. Astept....astept, mi se explica frumos ca nu merge casa si sa mai astept putin. Macar a fost draguta fatuca de la casa. In final apare si cafeaua mult dorita. In timpul de asteptare am observat cu stupoare haosul din bucatarie si jumatate din case inchise(cum dracu mai vine lumea la asa servicii).
Concluzii.....
Mc'Donalds nu va mai fi niciodata ce a fost.
Nu incerc mancarea din cauza aspectului de plastilina si modului de preparare.
Fatucile de la casa se poarta de parca ar avea cea mai buna slujba existenta la ora actuala si de aceea se pot comporta cum vor.
Clientela e asigurata de za cool chidzs, copii care nu au habar de ce se duc acolo. O dovada elocventa la acest fapt este raspunsul la intrebarea: De ce te duci la Mecul de la Romana? R: Pentru ca Mecul de la Romana, e Mecul de la Romana. Adica, esti prost, nu vezi ca e cea mai tare chestie din tot Bucurestiul(traducere personala).
A existat o singura exceptie de la regulile de mai sus. Doar una.
Se gasesc destule cafenele in Bucuresti, astfel incat sa evit, pentru o buna bucata de timp, Mc'Donalds.

Si da, uneori la 40 de grade Celsius, eu savurez o cafea fierbinte....