La inceputul verii am avut de ales intre a invata pentru permisul de conducere si a-mi gasi o slujba. O buna bucata de vreme am ignorat ambele variante, preferand somnul mult si des, radiatiile monitorului de 19 toli si bantuitul pe strazile capitalei. Dar cum ceva tot trebuia sa fac, am luat legislatia la intrebari si covrigul(volanul) in brate si am pornit pe strazile capitalei. Inca sunt la capitolul invatat, asa ca nu o sa ma vedeti prea des facand "liniute" pe bulevard.
Ce am descoperit in putinele ore de condus?
In primul rand, urasc intersectiile. Daca o s-o tin tot asa, ori intru in masina cuiva, pe motiv de neacordare a prioritatii, ori o sa pic examenul la prima intersectie. Tot la capitolul intersectii, am descoperit ca nimeresc foarte greu indicatoarele. De stiut, le stiu. Dar nu le observ. Zic ca poate tine de experienta si trec peste..
Apoi, am descoperit ca soferul roman este foarte, foarte grabit. Exact atunci cand nu trebuie. Eu, in trafic. Ma aflu la circa 150 m de semafor. Merg lejer, pe banda 1, cu 40 km/h(nu fortez masina mai mult, ca nu-mi permit). Nicio grija... Din spate se apropie vijelios un Seat Leon, depaseste, incalca linia continua dubla, agresiv, se baga pe unde poate, se duce, ma depaseste, viteza excesiva, tot tacamul. In acelasi timp, eu ma apropiam frumos de semafor, in acel moment fiind rosu. Seat-ul grabeste pasul, se duce si cu o frana brusca opreste primul in fata semaforului. Unde se grabea, nici acum nu-mi dau seama. Eu ma apropii de acelasi semafor, dau sa incetinesc, dar isi schimba culoarea in verde si plec mai departe. Cu un zambet malefic, ii urez Seat-ului "sayonara" si imi continui drumul. Oare nu ar fi fost mai bine ca si el sa mearga la fel?
Sau cand eu, elev incepator, nu pot sa pornesc la fel de rapid masina ca un sofer experimentat, iar o simfonie de claxoane incanta intersectia, trezeste in mine cele mai pure sentimente de bucurie.
In rest ma descurc. Plec de pe loc frumos, intru in trafic, nu deranjez, dar am un fix. Nu stiu de ce, dar merg foarte aproape de oglinzile celorlalte masini. Cred ca intr-o zi o sa si rup una. Sau mai multe. Si e foarte amuzant sa conduci 1 tona si ceva de fier, pe langa alte exemplare de 1 tona si ceva de fier. Romania, pazea ca vin!
Romania, pazea ca vin....
sâmbătă, 23 august 2008
Publicat de Unknown la sâmbătă, august 23, 2008
Compartimente: ce-mi trece prin cap
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
ehehe succes Mihai,eu ma programez pt examen deci am trecut prin cele spuse de tine..Sa vezi cum e cand tu mergi corect si incerci sa respecti regulile si vezi altul care se baga in fata ta sa te si incurce atunci da..Romania pazea ca vin!:))Succes pe mai departe si fi cu ochii`n patru
Poate sa vina oricine. Are mari sanse sa-i rup oglinzile:)). Succes si tie la examen.
Hehehe, Mihai, mai intai de toate, bafta multa, multa.
Apoi, ca incepator o sa vezi ca e rau. Mai ales cand vei pleca tu singurel pe drum. Ori vei avea impresia ca nu ai loc pe strada, ori ca intri in toti, sau ca ei intra in tine. Este normal la inceput. Eu aveam tendinta sa intru in toate santurile, de alte masini nu ma apropiam, acum chiar am trecut si peste faza cu busitul, dau si gata, iete sol :))
Oricum, sa ai mare grija si sa nu te grabesti niciodata. Avand bulina de incepator toti or sa te claxoneze, de nesimtiti ce sunt.
Acum o luna un incepator era in fata mea la semafor. Saracul, de stres, nu a mai stiut sa o porneasca. I-am facut semn sa nu se grabeasca. Sa stea incet ca eu nu ma grabesc. Asa, incet, incet a pornit. Dar inchpuie-ti daca era altul, l-ar fi facut foc si para. De parca ei nu au fost la fel.
Toti conducatorii auto uita ca si ei au fost incepatori. Toti claxoneaza, toti urla, toti injura. Insa mai sunt cazuri cand soferii au rabdare. Mi s-a intamplat pe un drum ingustat sa ma lase sa trec, chiar daca el avea prioritate. Dar s-a intamplat o singura data. De grabit, nu ma grabesc. Tot la destinatie ajung si cu 40km/h.
Nici cand te grabesc ei sa nu te sperii. Atata timp cat mergi regulamentar nu au ce-ti face. Ei or sa faca in toate felurile, dar sa nu ii bagi in seama.
Pe multi ii afecteaza mentalitatea de "regele soselelor". Oricum, la cat de mult imi place sa conduc nici nu o sa-mi pese:)).
Stii, mi-am luat carnetul in 2003, dupa 90 de ore de scoala. Eram convinsa ca urasc condusul. Asa ca nu am condus 5 ani, pana mi-am dat seama ca m-am saturat sa tot rog oamenii sa ma duca cu masina. Asa ca am pus mana pe ea. Si, incet, incet, a inceput sa-mi placa. Acum fac orice, m-as duce oriunde numai sa pot conduce.
Eu nici nu vroiam sa aud de scoala de soferi. Ziceam ca o sa fie plictisitor, mai ales ca este vara. Dar condusul unei masini iti creaza o senzatie aparte. Daca am avea si drumuri de calitate as fi cel mai fericit.
Trimiteți un comentariu