La 12 noaptea, mah?

Da!!! La miezul noptii m-a traznit un fulger, care s-a materializat subit intr-o zana din basme. Zana enervata de privirea mea total indiferenta fata de sclipiciul din rochia ei demodata(doar e din basme si basmul nu mai e moda) imi da o bagheta in cap(de parca fulgerul nu era de ajuns) si pleaca in timp ce arunca in vant cateva vorbe de duh. Trezit la realitate de lovitura, realizez cu nonsalanta ca din monitor se simte un parfum desertic la selectarea cuvintelor simple ganduri. Amintindu-si ca a uitat ceva, zana se intoarce. Ea se uita la mine, eu ma uit la ea, ea se uita la mine, eu ma uit la ea, eu ma uit la ea, ea imi arde o bagheta in cap. Drace! Pentru ce a facut asta. Se calmeaza, dandu-mi cu gratie inca o bagheta in cap si destainuie motivul intoarcerii ei. Imi spune ca blogul simtindu-se singur si parasit de autor, a profitat de ea ca un nesimtit. Si eu, un nesimtit la fel de mare, pentru simplu fapt ca imi apartine, trebuie sa-l dojenesc in mod public si stanjenitor pentru acest fapt. Cum a profitat de ea nu stiu( nu pot sa-mi imaginez o relatie de orice fel dintre o zana imaginara din basme si un blog), asa ca expediez zana spre basmul din care a venit si intru pe blog. Nu de alta, dar vroiam sa vad daca e pe bune telenovela. Blogul, mic, pricajit si ascuns intr-un colt al camerei mai ceva ca un emo(e la misto, nu va alarmati). Il iau cu binisorul, ca uite ce imi zice zana, el ca nu si nu. Poate doar putin si doar ca sa-mi atraga atentia.
Eu ii zic ca nu am vrut, ca e vacanta, ca e cald afara, el mi-a zis ca sunt un ignorant.
La nervi, ii dau si eu una bucata palma peste ceafa blogului si cu avant muncitoresc(da, stiu ca e cliseu) zic tare si raspicat: hai la lucru!!. Ca sa fie telenovela completa, nu mai vrea blogul sa munceasca. Ca sa puna sare pe rana facuta in sufletelul meu de copil inocent la auzul refuzului, imi da o eroare nesimtita la introducerea parolei. Incerc de cateva ori si las balta totul. Dar cum dracu' intervine de fiecare data cand nu ai nevoie de el, ma trezesc cu zana returnata din basm din cauza depasirii greutatii admise. Si i-am spus sa nu se mai indoape cu ceafa de porc, dar ea nuuuuuu!! L-a citirea propozitiei de mai sus, zana se enerveaza si dupa ce isi rupe bagheta in capul meu, repara parola astfel incat sa puna doi lenesi la lucru, in toiul noptii. De voie, de nevoie, eu si blogul ne amintim de vremurile bune si purcedem la lucru, loviti la propriu si la figurat de inspiratie. Multumita de sine, zana isi ia pachetelul cu ceafa de porc(ceafa de porc si nu ai ce sa comentezi) si pleaca.
Multumit de cele 488 de cuvinte(cam putin dupa o absenta asa de mare) si fericit din cauza reuniunii cu blogul, Mihai isi promite solemn, sincer si la persoana 3, ca o sa se tina de treaba si o sa scrie toate articolele pe care vroia oricum sa le scrie, dar nu le-a scris.


Deoarece la miezul noptii am indrugat toate aberatiile de mai sus, imi urez sincere felicitari. De ce aceste urari? Fiindca back in business nu mai e la moda.

Oana eu dispar foarte rar. Pot spune ca imi fac lipsita prezenta intr-un mod incert si neinteles, dar revin intotdeauna din motive la fel de neintelese.