De ce nu mint?

duminică, 24 februarie 2008

In urma unei discutii, cu o amica, am ajuns sa discutam si despre eterna confruntare dintre minciuna si adevar. Tot vorbind, ea a ramas surprinsa cand i-am zis ca nu mint. Aici trebuie sa fac o precizare. Nu mint in general, insa cateodata se mai intampla sa am nevoie de o minciuna la timpul potrivit. Nu se intampla decat foarte rar si in conditii de maxima necesitate. Dar sa continuam. De ce nu mint?? Raspunsul este foarte simplu. Adevarul este mai amuzant, mai usor de spus si provoaca un efect mult mai impresionant decat zece minciuni. Si pot sa dau si un exemplu cat se poate de concret.
Cred ca s-a intamplat la o ora de dirigentie, cand ma intreaba diriginta, cu zambetul pe buze, daca consum alcool(cu cateva zile inainte aveam la poza de messenger o poza cu o sticla sau un pahar de vin). Raspunsul a fost foarte clar. Da. Bineinteles ca raspunsul a provocat o rumoare de neasteptat, multi neavand idee cum sunt in realitate(eram coleg nou atunci, proaspat transferat in liceu), iar pe cat de amuzat eram eu pe atat de surprinsi erau colegii mei. Diriginta, dupa cum era de asteptat, m-a intrebat daca am vorbit serios. Eu raspunsesem cu toata sinceritatea ca da, insa tot a trebuit sa dau explicatii. Consum alcool intr-adevar, insa numai cu ocazii speciale sau la intalniri cu prietenii. Consum numai alcool de calitate, fara exceptii. Am o pasiune pentru vinul rosu, dulce si bun. Daca n-ar fi efectele secundare, cred ca l-as consuma in fiecare zi. Dar, sa revin la subiect. Sinceritatea mea a avut efectul scontat, toti fiind foarte surprinsi de usurinta cu care declaram lucrurile respective. Daca raspunsul ar fi fost nu, subiectul s-ar fi pierdut repede, iar acest amanunt ar fi ramas nedescoperit(nu spun lucruri despre mine decat daca sunt intrebat). Concluzia este foarte simpla. Adevarul va avea intotdeauna un efect mai impresionant decat minciuna. Minciuna este un simplu cuvant, aruncat la nevoie pentru a acoperi adevarul. Insa atunci cand adevarul iese la iveala, minciuna se diminueaza si nu ramane decat motivul ascunderii adevarului. Pana la urma tot adevarul ramane pe primul plan.
Asa ca, de ce sa mint? Pentru mine, adevarul reprezinta o placere si o provocare in acelasi timp. Placere deoarece este cu adevarat minunat sa te bucuri de efectele adevarului, iar provocare deoarece, dupa un timp, e greu sa nu te amuzi de efectul pe care acesta il provoaca. Adevarul poate fi foarte amuzant, trebuie doar sa-l descoperi.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mihai, stii cum e. Pana la urma, minciuna tot iese la iveala. Dar, uneori, e si amuzant sa mai spui o minciunica.

Unknown spunea...

@Oana: cat timp minciuna nu aduce mari neplaceri poate fi si ea amuzanta.