Ma omoara rutina...

...si o face incet, incet de tot. De trei saptamani fac exact aceleasi lucruri in fiecare zi. Nicio diferenta, absolut totul se deruleaza dupa acelasi tipar si pe cuvantul meu ca m-am plictisit. M-am saturat sa refac tot ce am facut in aceeasi zi a saptamanii trecute. Am obosit sa mai merg zilnic pe acelasi drum, sa dau peste aceleasi evenimente, ca si cum tiparul este litera de lege. Ma simt inchis in propria lume mecanica, unde totul decurge conform programului. Acelasi chef de a ma trezi dimineata, aceeasi intrebare: ce mananci astazi?, acelasi autobuz care ma duce spre scoala, aceeasi fereastra care-mi gazduieste gandurile in fiecare pauza, aceleasi ore obositoare, acelasi drum spre casa, aceeasi discutie de la pranz, aceeasi muzica care ma anunta ca am ceva de facut, aceasi indiferenta fata de tot si de toate, acelasi apus pe care nu reusesc sa-l vad niciodata, aceeasi seara pe care o consider mereu dimineata, acelasi vis, dar o alta dimineata, iar rutina isi reia cursul fara viata, parca si ea plictisita de sine. Orice as incerca, nu pot sa scap de tipar.
Hotarat lucru, de luni fac unele modificari. M-am saturat sa fiu ucis putin cate putin de rutina si eu sa nu fac nimic. Trebuie ceva nou, altfel e posibil sa mor de plictiseala