Despre scoala...

O zi de scoala poate fi asemanata cu o aventura. Desi zilele au mici diferente, traseul parcurs e cam acelasi. La 7:00 am plecat de acasa si dau de primul obstacol(foarte important). Autobuzul 311, plin pana la refuz cu oameni, uneori si un caine, toti grabiti spre locul de munca. Imi apar ghiozdanul cum pot, doar am lucruri vitale in el, iar la a treia statie imi fac loc sa cobor. Lucru foarte dificil, mai ales la 7 dimineata. Mai merg putin si ajung la poarta scolii. Aici se joaca de cele mai multe ori loteria javrei portocalii(in apropierea scolii, o catea portocalie si-a facut pasiune din latrat la elevi si profesori). Pana acum, din cate stiu, nu s-a inregistrat nicio muscatura. Mai e timp.
Ajung in clasa, imi arunc ghiozdanul unde se nimereste si astept sa inceapa ora, in stilul caracteristic...rezemat de geam cu o atitudine aroganta:)). Orele in general sunt placute. Printre favorite se numara ora de romana alaturi de o diriginta si o profesoara fenomenala. Orele de romana sunt o adevarata placere, lucru pe care nu multi elevi pot sa-l spuna. Orele de engleza sunt putine si nu sunt destul de interesante, dar am o profesoara buna, asa ca nu am de ce sa ma plang. Ador ora de franceza, cu toate ca nu stiu o boaba. Motivul pentru care imi place ora de franceza se datoreaza profesoarei, care ma lasa sa citesc. Cu notele ma descurc mai greu, dar nu-mi fac griji. Era sa uit de ora de religie. Desi sunt ateu din fire, domnul profesor face din ora lui ceva interesant. Nu stiu cati mai au aceeasi parere ca mine, dar nu conteaza. Din pacate sunt si ore pe care nu le suport. Aici se regaseste latina, pentru care nu voi avea decat ura profunda, desi ma pricep destul de bine. Urmeaza ora de economie si profesoara incorecta. Ultima pe lista e ora de geografie, ora la care se pierde timpul din greu.
Despre colegi e greu sa comentez. Ma inteleg bine cu cine vreau eu, dar mai ales cu cine merita. Singurul lucru care ma deranjeaza e multimea de bisericute. Clasa mea nu e unita de nicio culoare si asta nu e bine. Uneori nu ai cu cine sa fi unit, dar asta se intampla peste tot. Daca treci cu bine peste obstacolele zilei, esti un om implinit. Asta pana a doua zi, cand trebuie sa o iei de la capat. Cam asa se prezinta scoala mea, din punctul meu de vedere.


Articolul este dedicat Isabellei , careia ii cer scuze pentru intarzierea articolului.
Astept cu nerabdare urmatoarea sugestie pentru categoria cititorul meu, generalul meu.