La ora 01:25, dimineata...

Poate va intrebati ce fac la ora asta? Chiar daca nu intrebati, eu tot o sa raspund... Din pur amuzament. La ora asta multe persoane, tin sa cred, isi viseaza al doilea vis. Al treilea, daca chiar nu ai ce face. In schimb, subsemnatul bantuie prin casa, mai ceva ca un vampir in cautare de victime. Ca sa fiu mai precis bantui traseul dintre camera proprietate personala si bucatarie, loc de sfintire al pranzului de la miezul noptii. Uneori mai decalez programul, dar asta e. Revin. Ajung in locul cu pricina, adica bucataria, ma uit, nimic pe masa, niste corcoduse langa fructiera(am planuri mari cu ele), fructe, mai multe fructe, foarte multe fructe. Da, in bucatarie domnesc fructele, iar eu le detest. Renunt la a mai cauta ceva comestibil prin bucatarie si deschid frigiderul. Acel monument inghetat, acel corn al abundentei in care gasesc de fiecare data ce-mi doresc, ma astepta, ca intotdeauna, cu bratele deschise. Ma uit in frigider, frigiderul se uita la mine, ma uit la el, se uita la mine. Nicio reactie. Vad cam tot ce si-ar putea dori un om, de la peste marinat(cine dracu' ar manca peste marinat la ora 1 juma' dimineata?) la legume, smantana si juma' de pepene rosu, care nu-mi aduce aminte decat ca urasc fructele, mai putin ceva care sa-mi trezeasca interes. As fi vrut sa incerc sosul de soia, dar n-am avut cu ce. Cu piept de pui la gratar si cartofi prajiti ar fi iesit o masa pe cinste. Dar unde gaseam piept de pui la ora aia, nu stiu(acum s-a facut ora 2). Cu moralul la pamant, inchid frigiderul doar pentru a repeta procesul mentionat de inca 2 ori. Intr-un sfarsit(in lumea mea pot fi mai multe), aleg una bucata galetusa de smantana, un ardei iute(dar bun) si doua bucatele de muschi, de ied, prajite. Va dati seama cat de sanatos mananc. Si cu toate astea am o silueta de invidiat(ce naspa suna fraza asta). Savurez pranzul, imi strang frumos masa si dau cu ochii de corcoduse, acele fructe mici, verzi si acrisoare, dupa care nu ma dau in vant(cum nu ma dau in vant dupa majoritatea fructelor), dar care imi faceau cu ochiul mai ceva ca o bruneta fierbinte si o bere rece. Asa ca in momentul de fata, scriu si bag corcoduse in mine, lucru pe care il voi regreta mai tarziu. But, who cares! Cat despre scrisul la ora asta, nici eu nu stiu cum mi-a trecut prin cap. Probabil din lipsa de orice alta ocupatie care sa mearga cu corcodusele. Acum, cand ma pregatesc sa termin acest text plin de intelepciune, s-a facut ora 2 juma'. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez buna dimineata(seara nu cred ca mai e) si daca cineva isi mai petrece diminetile intr-un mod asemanator cu al meu, sa ma anunte. The more, the merrier. Si totusi pranzul a fost bun. Probabil de la ardei.