La multi ani!

Cu toate ca trebuia sa fac asta mult mai devreme, acum m-am trezit ca unele persoane nu trebuiesc uitate, mai ales la cumpana dintre ani. Nu am uitat pe nimeni, doar ca am uitat de blog.
Asa ca nu mai lungesc vorba...

Va doresc tuturor un An Nou plin de bucurii, fericire, liniste si tot ce va pofteste sufletul in 2009!!

Urari speciale...

Oanei... La multi ani si felicitari pentru lansarea cartii!!

Stefan... Happy onomastic(da, ai trademark)

Isabelle Lorelai... toata fericirea din lume

Despre scoala si alte alea....

De mai bine de o saptamana a inceput anul scolar, iar eu am fost cat se poate de absorbit de un anime. Poate o sa va si zic despre el, dar hai sa revin la subiectul scoala. Au trecut ceva ani de cand am intrat pentru prima oara pe portile scolii. Putine lucruri mi-au ramas intiparite in memorie din acea zi, desi as fi vrut sa-mi amintesc mai multe. Anii au trecut(stiu, e deja cliseu, dar imi place) si subsemnatul si-a facut aparitia in ultimul an de liceu. Da, anul acesta dau bacul, termin liceul si voi porni pe un alt drum. Si totul a inceput in prima zi de scoala a anului 2008...
Cerul si-a dat seama ca pentru unii elevi nu e o zi fericita. Si-a varsat si el amarul, in timp ce noi ne intreptam, mai mult sau mai putin, grabiti spre scoala. Ploaia a intristat totul, capitala afisand un peisaj mult mai trist decat de obicei. Pentru multi era inceputul sfarsitului. Pe drum, am incercat sa vad toate acele momente importante din scoala. Prima nota de 10, prima nota de 3, primul chiul, prima sau ultima zi de scoala, toate momentele ce m-au definit ca elev. Nu am fost elevul premiant, dar nici codas nu am fost. Am facut ce mi-a placut si de fiecare data am mers pe drumul meu. Cand am intrat in clasa, nimic nu se schimbase. Poate doar mirosul de vopsea ieftina si tabla alba ca zapada(doamne, ce comparatie) te trimitea cu gandul la schimbarile facute.
Deschiderea a durat mai putin de 1 ora. Din cauza ploii s-a renuntat la deschiderea din curtea scolii, desi pentru mine era cel mai amuzant eveniment al anului. In schimb, diriga ne-a urat un sincer "Mult succes in cls a 12 a" si am plecat fiecare in drumul lui. Atat! Asa a inceput cel mai important an din cariera mea de elev. Hai ca a fost cool. Pana data viitoare, numai bine.

Concluziile saptamanii...

... saptamana asta am fost pe drumuri. Am terminat scoala de soferi si a inceput calvarul cu inscrierea, completarea dosarului, umblat pe la ghisee pentru achitarea taxelor. Mult de munca.

... inca putin si incepe scoala. Clasa 12, bac, ultimul an de liceu. Si uite asa se mai duce o etapa a vietii mele.

... faptul ca stau acum la tastatura inseamna ca Apocalipsa nu a venit si cercetatorilor de la Geneva le-a reusit experimentul. Deci, planeta n-a facut bum!

... n-am citit mai deloc saptamana asta. Singura "lectura" a fost compusa din chestionare auto si regulamentul rutier. Timpul rezervat blogului a fost redus, dar permisul cere sacrificii.

... maine depun dosarul, asa ca se termina calvarul.

... singurul avantaj al acestei saptamanii a fost faptul ca am mers mult. Foarte mult. Tot e ceva.

...Romania a castigat impotriva Insulelor Feroe, cu 1-0. Si eu care pariasem pe Feroe. Oricum au jucat jalnic.

...si eu m-as fi bucurat sa fi luat Romania bataia de la Feroe. Nea Pitzi, ala n-a fost joc ce ai facut tu acolo!!

...am scris la repezeala, dar maine pot debitez ceva mai bun. Pipera, here i come!!!

Google Chrome

Google Chrome este un nou browser, deocamdata in varianta beta. Desi, a aparut acum cateva zile, nu m-a tentat prea mult, fiind multumit de Mozilla Firefox. Dar, vazand ca Body00 ii lauda viteza, am zis sa-l incerc, ca n-o fi sfarsitul lumii. Deh, ce nu face omul pentru viteza.... Asa ca, toata ziua am butonat la Chrome, i-am incercat fiecare optiune sau setare posibila, pana mi-am format o parere.

Puncte forte...
1. Viteza de incarcare foarte buna. Rezultate excelente, mai ales in cazul unor site-uri incarcate foarte greu de Mozilla.
2. Interfata foarte prietenoasa si culorile vesele(da, e doar albastru, dar are mai multe nuante). E diferit fata de restul browser-erelor incercate de mine(Mozilla si Internet Explorer), mai ales in ceea ce priveste asezarea comenzilor si butoanelor. Simplu si curat.
3. Ofera o pagina cu cele mai accesate site-uri. Foarte comod. Chestia asta mi-a placut enorm si, in plus, nu mai stau sa umblu prin istoric de cautare dupa unele site-uri.
4. Ofera o optiune de afisare a parolelor. Foarte folositor pentru cei cu multe conturi, pe la fel de multe site-uri, mai ales cand se intampla sa mai le si uiti, cum mi-am uitat eu parola la contul de youtube. Asa nu mai trebuie sa astepti mailul de reconfirmare a parolelor care poate sa vina in 5 sau 50 de minute.

Puncte slabe...
1. Nu gasesc butonul "Home". Daca exista, sa-mi zica si mie cineva unde e.
2. S-ar putea ca la versiunea oficiala, sa uit de Mozilla.

Din punctul meu de vedere, Chrome reprezinta un concurent serios pentru Mozilla. E simplu, e distractiv si ofera cateva optiuni noi si interesante. Astept versiunea oficiala.

Tv-ul, in general....

...e varza. Mijlocul de informare al secolului e mort si ingropat in pamantul prostiei, al slabei calitati si al reclamelor interminabile. Nu mai exista calitate in grila de programe, filmele au fost televizate de 6-7 ori si vor mai fi televizate pana se va plictisi poporul si va schimba canalul. Pana atunci, rabdare telespactatorule!
Ca orice om, mai tind sa deschid televizorul pentru putina relaxare, informare si daca e "bun" programul, un pui de somn. Astazi, a fost crima si pedeapsa....
Dimineata, cand ma trezesc, dau pe Cartoon Network sa vad Teen Titans. Nu conteaza ca i-am vazut si revazut de 5 ori. Inca imi plac, cu toate ca dublajul facut de romani e de toata jena. Cu toate astea, descopar ca CN implineste, azi, 10 ani de activitate in Romania. M-a asteptam ca dupa Teen Titans(apropo, Tinerii Titani nu suna naspa?) sa vad programe speciale, desene animate vechi, poate chiar in engleza. Nimic! Zero! Multimea vida! Acelasi program imbecil dominat cu desene pentru idioti. Sa nu-mi spuneti ca My Spy Family sau Class of 300o nu-i de toata jena, ca nu va cred. Jetix e in aceeasi situatie jenanta. Niste prostii desenate infect, cu dublajul specific romanesc(Zone Studio Oradea, pe cand alti actori, ca va stiu de cand aveam 7 ani?). Nu am parte de desene animate, asa ca schimb canalul. Pro Tv si al sau "Tanar si Nelinistit" nici acum nu si-a gasit sfarsitul. Cred ca este printre putinele filme nedifuzate in reluare. Si reclamele Pro Tv-ul reprezinta culmea advertising-ul. 25 de minute, numai si numai reclame, e prea mult.
Mai trec repede peste cateva canale si inchid televizorul. Absolut nimic interesant.

Asa ca, ma intreb incotro se indreapta televiziunea?
Spre o moarte lenta sau o renastere luminoasa? Vom urmari numai reclame sau programele de calitate vor reveni miraculos in atentia telespectatorilor? Am facut referire la posturile de mai sus pentru ca le urmaresc in fiecare dimineata(stiri, desene animate si un serial din cand in cand). Nu zic ca celelalte posturi abunda de calitate. Cand v-ati uitat ultima oara la Otv, daca v-ati uitat vreodata, si nu ati vazut-o pe Elodia? Mai vizioneaza cineva programele Tvr1/Tvr2. S La televiziunea nationala bugetul ar trebui sa fie indestulator, dar programele sunt jenante(stiu e a treia oara cand folosesc cuvantul). Prima Tv se evideantiaza prin cea mai buna emisiune de umor "Mondenii". Un umor genial, cu actori tineri si talentati poate dovedi ca Romania mai are sanse, in ceea ce priveste televiziunea. National Tv, un post acceptabil, uneori mai vezi cate un film bun, dar lipsa unor fonduri mari se vede de la o posta. Antenele prezinta programe destul de bune. La capitolul filme, nu ar strica cateva aparitii noi in domeniu.
Cam atat pentru astazi referitor la televiziune. Revin cu alte subiecte...

Prima parcare laterala

Daca tot am inceput scoala de soferi, tata mi-a zis sa fac si cateva exercitii prin poligon. Putin antrenament nu strica, asa ca am pornit cu avant muncitoresc spre locul mentionat. Avand in vedere calitatea precara a asfaltului din poligon, pot spune ca am mers destul de bine.
Pana aici, toate bune si frumoase.... Pana cand a trebuit sa fac o parcare laterala. Dificila manevra, mai ales pentru un incepator, mai ales ca o executam pentru prima oara... Insa, a fost foarte distractiv. De ce?

Behold



La volan: subsemnatul
In fundal: tata, cu tot cu indicatiile de rigoare:))
Imi cer scuze pentru calitatea inferioara a videoclipului, dar telefonul nu este cel mai bun mijloc de filmare. Oricum, esentialul se intelege....

Concluzii
Parcarea laterala e grea...
In afara de oglinzile altor masini, mai am un fix si fata de borduri...
Oglinda a fost facuta astfel incat sa fie folosita pentru o mai buna orientarea( yeah, right)...
Si am o figura foarte amuzanta cand sunt la volan(in fiecare zi descopar ceva nou)...

Acest filmulet a fost facut pentru amuzament si nu pentru Oscar. Enjoy!

Beijing 2008

Am asteptat sa se termine, pentru a-mi da cu parerea. Am urmarit cu pasiune majoritatea prestatiilor romanilor, dar si a celorlalte natiuni. China a oferit un spectacol grandios, asistata de participantii la Jocurile Olimpice.

Deschiderea

Cel mai acaparant spectacol urmarit vreodata. Coregrafia a fost de exceptie, jocurile de lumini au fost magistral regizate, chiar daca au fost, o parte, generate pe computer. Cui ii pasa?. Munca depusa a fost colosala si a meritat fiecare ora de antrenament si repetitii. Asta conteaza! Un spectacol grandios, in adevaratul sens al cuvantului. Insa cel mai interesant, spectaculos si apreciat moment a fost aprinderea tortei olimpice. La fiecare editie a Jocurilor Olimpice, aprinderea tortei reprezinta cel mai asteptat, dar si cel mai tensionant moment. O singura greseala si toata magia spectacolului este risipita. Si cu toate acestea, aprinderea tortei a fost de neinchipuit. Regizorul a avut o sclipire de geniu atunci cand a pus la cale acest moment.

(in caz ca ati ratat)
Fantastic.

Competitia

Ca orice roman, aveam mari sperante in lotul de gimnastica. Abia asteptam sa vad prestatia lotului de aur, dupa cum a fost numit la majoritatea competitiilor importante. Insa, primul aur a venit de unde ne asteptam mai putin. Alina Dumitru aducea prima medalie de aur pentru Romania, la judo. Un sport in care cred ca se investesc mai putini bani decat in salariul unui fotbalist pe un sezon. Alina a dovedit ca se poate, victoria ei fiind pe deplin meritata. Nici pana acum nu am inteles cum a reactionat asa de repede. Nu am urmarit competitia de scrima si mi-a parut rau. As fi vrut sa vad meciul lui Mihai Covaliu. Medalii de aur la canotaj si la gimnastica individual. Am urmarit-o doar pe Sandra Izbasa. De victoria canotoarelor Georgeta Andrunache si Viorica Susanu am aflat la stirile sportive. Am mai urmarit probele de inot, unde Michael Phelps a luat medalie dupa medalie. Impresionant. La fel de impresionanta a fost si proba de sarituri sincron, unde chinezi si britanicii au facut spectacol. Cel putin ei au fost preferatii mei. O alta proba surprinzatoare a fost cea de maraton, unde Constantina Tomescu Dita si-a adjudecat lejer medalia de aur. Au mai fost competitii cu participanti romani, ratate dintr-un motiv sau altul. Le vvoi urmari cat de curand.
Multi au fost dezamagiti de prestatia lotului roman. Multi se asteptau la mai multe medalii. Eu nu. Eu am fost mandru de prestatia fiecarui participant, fie ca l-am urmarit. fie ca nu. Cei dezamagiti ar trebui sa se gandeasca de ce nu s-au luat mai multe medalii. Un raspuns ar fi sumele infime investite in alte sporturi. Pentru a face performanta nu este nevoie doar de munca asidua. Este nevoie de echipamente moderne, de investitii serioase in sali de sport si de sustinere financiara continua. Si totusi aceasta sustinere financiara este, de cele mai multe ori, insuficienta pentru performante precum cele ale Statelor Unite sau Chinei. Ar trebui ca toti romanii sa fie mandrii de performantele sportivilor nostri. Merita!

Inchiderea

Un spectacol la fel de grandios ca si deschiderea Jocurilor Olimpice. Ar fi fost perfect daca nu ar fi zambit David Beckham la camere, daca dansatorii britanici ar fi dansat si cantareata ar fi cantat. Dar n-a fost sa fie. Londra are o misiune extrem de grea. Nu stiu cum vor realiza un spectacol mai interesant decat cel de la Beijing. Pana atunci, astept.

Romania, pazea ca vin....

La inceputul verii am avut de ales intre a invata pentru permisul de conducere si a-mi gasi o slujba. O buna bucata de vreme am ignorat ambele variante, preferand somnul mult si des, radiatiile monitorului de 19 toli si bantuitul pe strazile capitalei. Dar cum ceva tot trebuia sa fac, am luat legislatia la intrebari si covrigul(volanul) in brate si am pornit pe strazile capitalei. Inca sunt la capitolul invatat, asa ca nu o sa ma vedeti prea des facand "liniute" pe bulevard.
Ce am descoperit in putinele ore de condus?
In primul rand, urasc intersectiile. Daca o s-o tin tot asa, ori intru in masina cuiva, pe motiv de neacordare a prioritatii, ori o sa pic examenul la prima intersectie. Tot la capitolul intersectii, am descoperit ca nimeresc foarte greu indicatoarele. De stiut, le stiu. Dar nu le observ. Zic ca poate tine de experienta si trec peste..
Apoi, am descoperit ca soferul roman este foarte, foarte grabit. Exact atunci cand nu trebuie. Eu, in trafic. Ma aflu la circa 150 m de semafor. Merg lejer, pe banda 1, cu 40 km/h(nu fortez masina mai mult, ca nu-mi permit). Nicio grija... Din spate se apropie vijelios un Seat Leon, depaseste, incalca linia continua dubla, agresiv, se baga pe unde poate, se duce, ma depaseste, viteza excesiva, tot tacamul. In acelasi timp, eu ma apropiam frumos de semafor, in acel moment fiind rosu. Seat-ul grabeste pasul, se duce si cu o frana brusca opreste primul in fata semaforului. Unde se grabea, nici acum nu-mi dau seama. Eu ma apropii de acelasi semafor, dau sa incetinesc, dar isi schimba culoarea in verde si plec mai departe. Cu un zambet malefic, ii urez Seat-ului "sayonara" si imi continui drumul. Oare nu ar fi fost mai bine ca si el sa mearga la fel?
Sau cand eu, elev incepator, nu pot sa pornesc la fel de rapid masina ca un sofer experimentat, iar o simfonie de claxoane incanta intersectia, trezeste in mine cele mai pure sentimente de bucurie.
In rest ma descurc. Plec de pe loc frumos, intru in trafic, nu deranjez, dar am un fix. Nu stiu de ce, dar merg foarte aproape de oglinzile celorlalte masini. Cred ca intr-o zi o sa si rup una. Sau mai multe. Si e foarte amuzant sa conduci 1 tona si ceva de fier, pe langa alte exemplare de 1 tona si ceva de fier. Romania, pazea ca vin!

Playlistul cartierului....

In cursul zilei de azi m-am lamurit cat de "sanatos" este cartierul meu, mai bine zis cativa locuitori ai cartierului, in functie de muzica ascultata astazi. Nu pun fisiere audio pentru simplul motiv ca as jigni tot ce am facut pana acum. Dar trebuie sa evidentiez ce se asculta intr-un cartier bucurestean modern. Si nu, nu e vorba de Verdi, Metallica sau Christina Aguilera.
Incepe dimineata si ca orice om normal trebuie sa ma trezesc pe ritm de house sau muzica electronica. Nu am nimic cu cei care asculta genul, dar la 8 dimineata e dementa curata. Si sa zicem ca in melodie mai sunt si cateva cuvinte, o strofa care sa ma trezeasca cu motiv. Insa houserul cartierului meu are o singura melodie in tot hard disk-ul si melodia aia nenorocita are 5 sunete. 5 sunete care numai muzica nu pot fi numite. Cum sa te trezesti vesel ascultand asa ceva?
Aventura insa abia acum incepe... Dupa 30 de minute de liniste, incepe cea mai tampita melodie auzita vreodata. Sa auzi ceva de genu: ,,nu imi e frica, nu imi e frica de bau bau" in timp ce tu te concentrezi sa scrii ceva despre fast-food-ul romanesc e crima curata. As fi inchis fereastra, dar caldura de afara combinata cu cea produsa de uzina de pe birou imi asigura sauna, calitatea I, la mine in camera. Si nu vreau asta in mijlocul verii. Din cate am inteles, melodia respectiva e compusa pentru copilasi, in niciun caz pentru adulti. Cum mi-am dat seama ca-i adult. Cum s-a terminat melodia in cauza tot cartierul a fost luminat de sunetul relaxant Made in Rromania(numele melodiei, cover dupa Loredana Groza). Daca tortura de mai devreme a fost suportabila, Made in Rromania a pus capac.
Cascutele si metalul la maxim si rezolv problema. Gresit!! Vecinul este ingenios si da la maxim sistemul audio luat la mana 3 din targ, astfel incat nici castile numai fac fata. Dupa cateva ore muzica se opreste si eu respir usurat.
Totusi, ma intreb cum poti sa asculti juma' de zi 3 melodii si alea de toata jena? Si de ce ai vrea ca in acelasi timp sa asculte si 3 blocuri melodiile respective? Oare nesimtirea evolueaza in timp sau unii se nasc cu ea?Cred ca intrebarea a mai fost pusa si inca nu a fost gasit un raspuns. Trist.

Eu si Mecul laudat...

Imi amintesc cu placere de momentul in care, copil fiind, am fost dus la recent deschisul Mc'Donalds de la Unirii. Si acum mai tin minte acel BigMac proaspat(da, proaspat) si delicios, cartofii pai facuti la mare arta si milkshake-ul perfect. Anii au trecut si vizitele mele la faimosul fast-food au incetat sa se materializeze. Printre cauze s-a numarat si calitatea din ce in ce mai mica a produselor. Alternative am avut slava cerului.
Intr-o zi insorita de primavara, subsemnatul decide ca e prea frumos afara pentru a se retrage spre casa si face un popas prin Cismigiu. Zis si facut. Ajung in parc, remarc cat e de frumos, aleg o banca si il iau pe Tolkien si al lui Lord of the Rings la intrebari. Brusc ma trezesc ca am chef de o cafea. Cel mai apropiat loc, Mc'Donalds-ul din apropierea parcului. Intru in fast-food, ajung rapid la tejghea si imi cer cafeaua. Fatuca de la tejghea, cu zambetul pe buze, imi aduce cele comandate in cel mai scurt timp cu putinta si ma pofteste sa mai trec. Daca ar fi stiut de cat timp nu mai calcasem pragul Mecului. Servirea insa a fost ireprosabila. Nu stiam ca va fi si ultima oara cand voi avea parte de asa ceva. Vine vara, iar iesirile mele sunt la ordinea zilei, mai ales dupa ce am explorat centrul vechi al capitalei, loc de care m-am atasat enorm. Trec sa iau o cafea de la Mec(denumire populara), de data aceasta cel de la Piata Romana. Din auzite, Mecul de la Romana e za coolest thing for young people. Intru. Ma izbeste un parfum de cartofi prajiti, nesimtit la propriu si la figurat. Aerisirea era undeva in aer. Vroiam cafea, asa ca a trebuit sa indur. Stau la coada 15 minute( clar nu mai e fast-food) si dau comanda de cafea. La auzul acestei comenzi, fatucii de la tejghea i-a aparut o figura de genul ,,doar atat" si pleaca sa-mi aduca lichidul revitalizant. Tin sa mentionez ca in bucatarie era o zarva de nedescris, iar cateva case erau inactive. Vine comanda, o pune pe tava si gata. Urmatorul!! Nimic...niciun ,, mai veniti pe la noi", niciun pic de bunavointa. Ma retrag incet(probabil am jignit-o cand nu am comandat portii mari de mancare si cola dietetica) si imi beau cafeaua(cam seaca, fara aroma), gandindu-ma ca am ales prost localul si Mecul de la Cismigiu era o optiune mai mult decat inteleapta.
Ultimul Mec vizitat si cel care a pus capac aventurii mele a fost cel de langa statia de metrou Constatin Brancoveanu. Imposibil de ratat. Intru, la mese numai copii(nu le-as fi dat mai mult de 14 ani) cool prinvind urat la metalistul obosit care le incalca teritoriul. Cer o cafea simpla si astept. Astept....astept, mi se explica frumos ca nu merge casa si sa mai astept putin. Macar a fost draguta fatuca de la casa. In final apare si cafeaua mult dorita. In timpul de asteptare am observat cu stupoare haosul din bucatarie si jumatate din case inchise(cum dracu mai vine lumea la asa servicii).
Concluzii.....
Mc'Donalds nu va mai fi niciodata ce a fost.
Nu incerc mancarea din cauza aspectului de plastilina si modului de preparare.
Fatucile de la casa se poarta de parca ar avea cea mai buna slujba existenta la ora actuala si de aceea se pot comporta cum vor.
Clientela e asigurata de za cool chidzs, copii care nu au habar de ce se duc acolo. O dovada elocventa la acest fapt este raspunsul la intrebarea: De ce te duci la Mecul de la Romana? R: Pentru ca Mecul de la Romana, e Mecul de la Romana. Adica, esti prost, nu vezi ca e cea mai tare chestie din tot Bucurestiul(traducere personala).
A existat o singura exceptie de la regulile de mai sus. Doar una.
Se gasesc destule cafenele in Bucuresti, astfel incat sa evit, pentru o buna bucata de timp, Mc'Donalds.

Si da, uneori la 40 de grade Celsius, eu savurez o cafea fierbinte....

La 12 noaptea, mah?

Da!!! La miezul noptii m-a traznit un fulger, care s-a materializat subit intr-o zana din basme. Zana enervata de privirea mea total indiferenta fata de sclipiciul din rochia ei demodata(doar e din basme si basmul nu mai e moda) imi da o bagheta in cap(de parca fulgerul nu era de ajuns) si pleaca in timp ce arunca in vant cateva vorbe de duh. Trezit la realitate de lovitura, realizez cu nonsalanta ca din monitor se simte un parfum desertic la selectarea cuvintelor simple ganduri. Amintindu-si ca a uitat ceva, zana se intoarce. Ea se uita la mine, eu ma uit la ea, ea se uita la mine, eu ma uit la ea, eu ma uit la ea, ea imi arde o bagheta in cap. Drace! Pentru ce a facut asta. Se calmeaza, dandu-mi cu gratie inca o bagheta in cap si destainuie motivul intoarcerii ei. Imi spune ca blogul simtindu-se singur si parasit de autor, a profitat de ea ca un nesimtit. Si eu, un nesimtit la fel de mare, pentru simplu fapt ca imi apartine, trebuie sa-l dojenesc in mod public si stanjenitor pentru acest fapt. Cum a profitat de ea nu stiu( nu pot sa-mi imaginez o relatie de orice fel dintre o zana imaginara din basme si un blog), asa ca expediez zana spre basmul din care a venit si intru pe blog. Nu de alta, dar vroiam sa vad daca e pe bune telenovela. Blogul, mic, pricajit si ascuns intr-un colt al camerei mai ceva ca un emo(e la misto, nu va alarmati). Il iau cu binisorul, ca uite ce imi zice zana, el ca nu si nu. Poate doar putin si doar ca sa-mi atraga atentia.
Eu ii zic ca nu am vrut, ca e vacanta, ca e cald afara, el mi-a zis ca sunt un ignorant.
La nervi, ii dau si eu una bucata palma peste ceafa blogului si cu avant muncitoresc(da, stiu ca e cliseu) zic tare si raspicat: hai la lucru!!. Ca sa fie telenovela completa, nu mai vrea blogul sa munceasca. Ca sa puna sare pe rana facuta in sufletelul meu de copil inocent la auzul refuzului, imi da o eroare nesimtita la introducerea parolei. Incerc de cateva ori si las balta totul. Dar cum dracu' intervine de fiecare data cand nu ai nevoie de el, ma trezesc cu zana returnata din basm din cauza depasirii greutatii admise. Si i-am spus sa nu se mai indoape cu ceafa de porc, dar ea nuuuuuu!! L-a citirea propozitiei de mai sus, zana se enerveaza si dupa ce isi rupe bagheta in capul meu, repara parola astfel incat sa puna doi lenesi la lucru, in toiul noptii. De voie, de nevoie, eu si blogul ne amintim de vremurile bune si purcedem la lucru, loviti la propriu si la figurat de inspiratie. Multumita de sine, zana isi ia pachetelul cu ceafa de porc(ceafa de porc si nu ai ce sa comentezi) si pleaca.
Multumit de cele 488 de cuvinte(cam putin dupa o absenta asa de mare) si fericit din cauza reuniunii cu blogul, Mihai isi promite solemn, sincer si la persoana 3, ca o sa se tina de treaba si o sa scrie toate articolele pe care vroia oricum sa le scrie, dar nu le-a scris.


Deoarece la miezul noptii am indrugat toate aberatiile de mai sus, imi urez sincere felicitari. De ce aceste urari? Fiindca back in business nu mai e la moda.

Oana eu dispar foarte rar. Pot spune ca imi fac lipsita prezenta intr-un mod incert si neinteles, dar revin intotdeauna din motive la fel de neintelese.

Top 7 cu Mihai

De la Stephen primita si la lume daruita, leapsa cu 7 melodii preferate. Trecem peste faptul ca Metallica ocupa primele pozitii in orice clasament, asa ca fac un top 7 cu restul melodiilor preferate.

Locul 1 si cel mai important: Nightwish - Planet Hell

Locul 2, ca merita: Children of Bodom - Mask Of Sanity

Locul 3, cu felicitari Japoniei: Maximum the Hormone - Zetsubou Billy/Billy in dispair

Locul 4, pentru degete rupte in Guitar Hero 3:Dragonforce - Through Fire and Flames

Locul 5, cu stil: Lordi - Blood Red Sandman

Locul 6, pentru tot ce au facut: Queen - Love of my life

Locul 7, pentru trecut: Bitza - All stars part 1

Dar exista un singur all time favorite: Metallica - For Whom the Bell Tolls

Metallica is fucking awesome....

Faceam gauri in podea de nerabdare. Mai erau 2 ore pana la concert si tata nu venise cu o confirmare asupra prezentei mele la concert. Asa-mi trebuie daca las lucrurile pana in ultima clipa. Ajunge acasa, hai sa mergem dar vezi ca incepe ploaia. Cine sa-l mai asculte, mergeam la concert...
In apropierea stadionului era un calvar. Sute de masini se indreptau spre destinatia serii, concertul Metallica. La intrare lume era coada si cu toate ca ploua cu galeata, nimeni nu doreau sa plece. Nici nu aveau motive.
Deschiderea concertului a fost acceptabila. Mi-ai placut trupa The Sword, chiar daca sunetul nu s-a ridicat la nivelul lor. Ar fi putut sa cante mai mult, dar cum au zis si ei: You guys are waiting for Metallica! Dupa deschidere au inceput pregatirile pentru echipamentul trupei Metallica, pentru ca la ora 9 sa inceapa ceea ce consider ca a fost raiul pe pamant.
Trupa apare pe scena, iar publicul e in extaz. 24.ooo de oameni(uniii spun 25.000, dar cine sta sa numere) aplaudand aparitia pe scena a formatiei. Eu eram in culmea extazului. In acel moment stadionul se cutremura. Incepe Creeping Death si publicul e in delir. Ca nu toti s-au sincronizat, mai conteaza Stefan? Urmeaza For whom the bell tolls, o melodie absolut geniala. Nu am ratat un vers, urlam cat puteam de tare si la fel faceau si cei din jurul meu. Desi ploaia mai ajungea si la tribuna acoperita, mai ales in primele randuri, nici nu conta. Am savurat melodia preferata la maxim. Ride the Lightning si Harvester of Sorrow au fost melodii de headbanging. Tin sa amintesc de un cuplu care pe aceste melodii au facut cel mai adevarat headbanging din cate am vazut. Respectul meu pentru ei. Sanitarium trezeste vocea publicului, James fiind acompaniat de 24.000 de oameni. Divin! Urmeaza The four Horsemen, ...and justice for all si No Remorse melodii excelente si pregatirea pentru ceva cu adevarat senzational.........
Master of Puppets!!!!!! Melodia m-a lasat fara cuvinte!! Si cu toate astea am cantat fiecare vers al acestei capodopere muzicale. Dupa Whiplash cantat intr-un ritm incredibil, urmeaza cea mai asteptata melodie Nothing Else Matters . O balada acompaniata de mii de brighete si de vocile spectatorilor. Un public uimitor si eu care mi-am uitat brigheta acasa. Urmeaza Sad but true si vocea fanilor se dezlantuie.
Momentul culminant incepe. Artificii, flacari enorme sunete de mitraliera si One incepe. James a fost chiar mai bun decat in zilele lui bune, nu ca ar fi avut zile rele. O melodie savurata la maxim de fiecare spectator, fara exceptie. Enter Sandman s-a vrut ultima melodie a serii. Dar nu s-a putut. Publicul cerea tot mai mult. James, Lars, Robert si Kirk vroiau si nu vroiau sa plece. Publicul era mai zgomotos ca niciodata. Metallica revine pe scena cu Last Caress melodie savurata si de tatal meu. Da, a fost si tata la concert si da, i-a placut. Dupa o alta tentativa de a pleca incepe So What. Fucking awesome!!! Melodia de final, Seek and Destroy, a adus minute in sir aplauze pentru formatie. Finalul concertului a fost la fel de impresionant ca si inceputul. Un public extraordinar, o trupa fenomenala si un concert de exceptie. Respect!
S-a terminat cu anuntarea unui nou album si un world tour ce ar putea sa cuprinda si Romania. I can hardly wait!!!!!
Ultimele randuri sunt dedicate intelepciunii lui James Hetfield:
Do you know why i'm here?
Because I fucking love this!!

O carte deosebita....

SARAMA

de Oana Stoica Mujea

Cu adevarat o carte deosebita. Mi-a placut de la prima pana la ultima pagina. A fost prima intalnire cu romanul fantasy romanesc si m-a facut sa-mi dau seama de potentialul autorilor autohtoni. Cartea a fost mult mai placuta si mai relaxanta decat Lord of the rings al lui Tolkien, cel putin din punctul meu de vedere.
Romanul descrie aventurile gemenilor Sior si Sirona, in incercarea lor de a indeplini profetia ce le-a fost incredintata la nastere. Pe parcursul calatoriei vor strabate munti, orase si taramuri pustii, vor intalni si vor pierde tovarasi, vor invata vraji si isi vor descoperi originile...totul pentru a indeplini profetia data de Sarama. Aventura gemenilor este deosebit de interesanta, cu destule rasturnari de situatie. Sincer, nu ma asteptam ca Photine sa il tradeze pe Sorian si apoi sa se casatoreasca cu Sior, nu ma asteptam ca Tio sau Noriell sa moara(chiar trebuia?), dar aceste intamplari au facut povestea interesanta.
M-au impresionat personajele. Sirona este, categoric, personajul meu preferat. De la incapatanarea ei pana la modul cum s-a duelat sau mai bine zis jucat cu Tio si Photine, totul mi s-a parut perfect. Pana si defectele ei imi par calitati, insa ma intreb de ce nu a stat cu Sior si a ales sa devina Regina Arkuda?
Tio este un alt personaj indragit. Faptul ca alcoolul il facea cat se poate de iscusit in manuitul sabiei nu m-a mirat deloc. Acest rol i s-a potrivit de la inceput si nici ca se putea un insotitor mai bun pentru gemeni.
Insa exista si personaje pe care le-am antipatizat. Sorian se numara printre ele. De cele mai multe ori imi plac personajele negative, ele dau savoare povestii. Insa, Sorian a cautat puterea si nimic mai mult si din aceasta cauza a pierdut totul. Iar Niara putea sa fie mai blanda cu gemenii, desi tind sa inteleg ca a fost pentru binele lor. Oricum nu totul este perfect.
Cartea a fost o adevarata placere, multumesc cu aceasta ocazie Oanei pentru ea.

Impresii de vacanta

Revin dupa o indelungata absenta. Timpul nu a fost pierdut, ci folosit cat se poate de util pe o plaja, in insula Thassos. Vacanta a fost foarte relaxanta si chiar o meritam. Cine a realizat mai multe realizari decat mine facand nimic... Dar sa trec peste asta. Cum a fost?
Dupa o calatorie epuizanta cu autocarul, in care nu am dormit mai deloc, ajung pe insula Thassos, Grecia. Prima impresie a fost de genul: ,,Moama ce munte frumos! Si eu care venisem la mare". Impresia a fost data de faptul ca toata insula e de fapt un munte, presarat pe alocuri cu statiuni care mai de care mai atractive.Ca doar am privit muntele e alta poveste. Statiunea aleasa se numeste Limenaria si din cate am observat este cea mai linistita statiune din toata insula. In primul rand, pentru ca nu gasesti un club in care sa rasune muzica house in toata Limenaria. Am gasit un singur bar in care se auzea muzica, dar acceptabila, nimic de reprosat. In al doilea rand, toate localurile, tavernele si magazinele se inchideau la miezul noptii, lucru nu foarte rau avand in vedere efortul depus in timpul zilei. Singurul zgomot strident din statiune a fost cel produs de tevile de esapament ale scuterelor omniprezente, zgomot cu care m-am obisnuit foarte greu.
Cazarea a fost excelenta. Nu am avut nimic de reprosat. Doar la micul-dejun au mai existat unele conflicte din pricina volumului mic de mancare, fapt sezitat mai ales de unchiul si tatal meu, mai voluminosi din fire. Si baile erau incredibil de mici fata de camerele destul de mari, dar acest lucru a fost trecut cu vederea.
Plaja si apa. Elementele pentru care am venit la mare. Plaja a fost destul de buna, dar cu foarte multe pietre. Am fost avertizat ca vor fi si arici de mare, insa locul ales a dus lipsa de asa ceva. In alte zone cu ajutorul unui minciog aceasta delicatesa marina era la discretie. Pentru apa marii am numai cuvinte de lauda. Super sarata, super clara, super albastra la orizont. In unele locuri puteai sa vezi fundul marii si la 10 metri adancime. Cel mai interesant moment al vacantei a fost croaziera. O zi intreaga pe mare a fost o adevarata desfatare. Cred ca in viitor, daca o sa-mi permit, o barcuta de agrement ar fi o adevarata placere. Insa am fost puternic impresionat de ospitalitatea grecilor, de veselia lor si de modul in care am fost primiti. Per total, a fost o vacanta reusita.
Intoarcea acasa a fost la fel de obositoare ca plecarea de acasa, doar putin mai trista. Dar vacanta nu se terminase. Am mai petrecut cateva zile la bunici, sanctuarul copilariei mele, si m-am retras frumos in aglomeratia capitalei. Ultima zi de vacanta a fost petrecuta in centrul vechi al capitalei, unde se lucreaza de zor la imbunatatirea infrastructurii. Chiar daca e haos, ador centrul vechi.
Si acum probabil va intrebati de ce tot insist cu ultimele zile de vacanta... Daca nu va intrebati, eu tot o sa raspund. Pai am de ales... ori dau de permis de conducere, ori imi caut de munca...ca sa nu pierd vacanta stand degeaba. De permis nu prea am chef, iar cand vine vorba de angajare ma intreb cine o sa ma angajeze. Dar asta intr-un post viitor...
Pana atunci...vacanta placuta:)))

Intrebari si raspunsuri...

1. Ce se gaseste in Piata Romana mai greu ca apa in desert?
NU. Nu pitzipoance, ele sunt peste tot. Raspunsul e guma de mestecat. Inteleg ca renumitul cauciuc de mestec nu face un profit la fel de mare ca pantofii cu nu stiu ce pietre pretioase pe ei sau ceasurile de aur, dar un singur magazin in toata zona aia e crima curata. Viva le guma!!

2. Cine umbla la 41 de grade Celsius prin Bucuresti?
Subsemnatul. Si cu aceasta ocazie am descoperit si doua pub-uri care vor fi vizitate cu prima ocazie.

3. Oare de ce la Mc'Donalds gasesti valorile nutritionale ale fiecarui produs?
Hai sa fim seriosi. Nu te duci la Mec daca iti faci griji ca vei pune 3 grame de colesterol pe tine. Asa ca, unde-i scopul?

4. De ce nu ma duc in vacanta la Marea Neagra?
Pentru ca romanul nu stie sa ofere servicii de calitate si asta e pacat. Am avea atat de multe de oferit.

5. Cine pleaca 10 zile la greci, indurand autocarul si drumul lung pentru o plaja curata si o mare si mai curata?
Tot subsemnatul, motivele fiind prezentate mai sus. Asa ca urez tuturor concediu placut, plimbari agreabile, petreceri multe si ce mai vreti voi. Doar e vacanta!

Avem o vacanta...

Ce dracu facem cu ea? Primul lucru care-i trece prin cap elevului roman este statul degeaba. Si asta la modul serios. Si cum poti sa stai degeaba mai bine decat la computerul proprietate personala, jucand un CS cu vecinul de la 2 sau navigand toata ziua pe site-uri obscure. Si da, am luat cele mai comune actiuni la care este supus un comp. As zice si de HI5 si Messenger, dar o sa zica lumea ca ma leg de clisee. La dracu', tocmai am facut-o! Cu statul degeaba am lamurit-o, cel putin pentru moment. Dar ce face subsemnatul in vacanta e misterul principal, mai ales ca a disparut ca prin minune din orice plan internautic. Si carcotasii care imi vor reprosa ca m-au vazut pe messenger pot fi mai mult ca siguri ca nu am fost acolo. Revin! Eu nu prea am stat degeaba, contrar anumitor opinii. Am preferat sa strabat Bucurestiul, pe jos, timp de o zi intreaga, pe o caldura infernala. Si mi-a placut fiecare moment al acelei zile. E placut sa mergi pe strada fara o tinta anume, iar la sfarsit sa ajungi in parcul Cismigiu alaturi de o carte buna. Desi la sfarsitul zilei eram mai obosit ca dupa o zi de scoala, cu tot cu ora de latina, plimbarea a fost extraordinara. Si in centrul vechi se lucreaza la strazi, lucru cat se poate de neplacut. Zgomotul infernal distruge si bruma de liniste care cu greu se mai gaseste prin Bucuresti. Dar plimbarea prin capitala a fost mai mult decat benefica. Mi-am creat o pasiune pentru masacrarea oricarui tantar ce calca frontierele camerei mele. Poate ca acum par putin nebun, dar aceste creaturi sunt mai enervante decat in alti ani. Inteleg ca aceasta insecta are nevoie de sange, dar nu trebuie sa mi-l ia in timp ce dorm. Ziua ar fi mult mai convenabil, atat pentru tantar, cat si pentru mine. El ar incerca sa-mi definitiveze analizele sangelui, iar eu as incerca sa-l omor. Nimic mai simplu.
Asa ca am vacanta.. Ce fac cu ea? O pierd prin Bucuresti, printre filele cartilor si uneori in fata monitorului. Daca mi-ar mai ramane timp as mai socializa, dar asta fac tot timpul...

Care-i faza?

De indata ce am implinit venerabila varsta de 18, printre primele intrebari s-a numarat si ceea ce consider eu cea mai tembela, stupida, cretina si absurda intrebare: cand dai de permis(auto)? E ca si cum mi s-a lipit pe frunte o eticheta. Ca sa multumesc pe toata lumea, am raspuns cu un dupa ce imi termin toate examenele la Cambridge, acestea fiind lucrurile cele mai importante pentru mine. Am terminat cu scoala, am terminat si cu examenele si cand ma asteptam mai putin am fost anuntat cu o finete de tip caramida ca ar trebui sa invat pentru examenul auto. Moment in care a trebuit sa lamuresc unele lucruri.
In primul rand, nu am chef sa invat. Si daca nu am chef, pai nu o sa invat nici de-al dreacu'. Doar pentru a-mi dovedi mie ca sunt un nesimtit si un incapatanat, nu as invata daca as fi obligat. Consider ca o sa vina si vremea pentru examenul auto, dar pana atunci nu misc un deget. Am alte planuri si permisul auto nu se numara printre ele.
In al doilea rand, de cand si pana cand aceasta obsesie pentru varsta de 18 ani si permisul de conducere? Sa formulam o ipoteza. Sa zicem ca imi iau permisul acum, la venerabila varsta de 18 ani. La ce mi-ar folosi? Nu am masina personala. Iar ca sa ceri masina parintilor ar fi o crima, mai ales ca exista riscul sa faci praf ceva ce nu este al tau. Sa zicem ca am facut rost de masina, de unde bani de benzina? Alocatie nu mai primesc, iar la cat costa un litru de benzina nu cred ca ar fi contat. Nici banii de la parinti nu m-ar ajuta prea mult, mai ales ca s-ar duce toti pe respectivul lichid inflamabil. Si in ultimul rand, in Bucuresti traficul este infernal, iar odata ce ai intrat intr-un blocaj cu greu mai scapi. Iar eu nu am rabdarea si nici nervii sa ma confrunt cu o astfel de problema, inca. Transportul in comun si libertatea de a merge unde vreau, cum vreau si prin orice mijloc doresc imi este suficient.
Asa ca, nu vreau si nici nu am chef pentru permisul auto. Am alte lucruri mai bune de facut....

Mare meci, mare...

Anuntat cu surle, trambite si reportaje interminabile la stiri, a inceput Campionatul European de fotbal. Cate comentarii si cate dezbateri s-au facut pe aceasta tema cred ca nici dracu nu mai stie...dar s-a mai trezit unu sa abereze pe tema asta, adica subsemnatul.
Dupa ce echipa Romaniei a picat in supranumita grupa a mortii, cu Franta, Olanda(cred, nici pana acum nu stiu sigur) si Italia, eu am fost primul care a decretat, mai mult pentru sine, ca Romania nu are nicio sansa. Si cum ar fi putut sa aiba cand nationala nu a mai participat la un turneu final de un car de ani, echipa e intr-o forma mai mult sau mai putin buna(parere strict personala), iar printre adversari se afla o campionala mondiala si o vice-campioana mondiala. Dar multi spuneau ca avem sanse. Iar eu eram ceva de genul: Sanse la ce? La o umilire apriga? Sau la un egal, doar sa nu plecam de acolo cu buza umflata? Dar lumea era optimista....
Acum au inceput meciurile, aceasta fiind principala ocazie pentru a demonstra ca antrenamentele au dat rezultate, ca jucatorii isi merita banii si ca e ceva de capul antrenorului. Primul meci al Romaniei cu Franta mi s-a parut un succes. S-a terminat la egalitate, 0-0, rezultat decent din punctul meu de vedere. La victorie nu ma asteptam, era imposibil. Macar nationala nu pleaca de la CE cu buza umflata. Abia astept rezultatul cu Italia. Pariez pe infrangerea Romaniei:)). Stiu sunt crud...

Mult succes lume...

Se apropie Examenul Cambridge. Cu ce se mananca acest examen nu mai explic, caci am facut-o deja. Eu incep duminica cu proba de Speaking, pe care o astept cu nerabdare. Un singur mesaj am de transmis.


MULT NOROC, SUBIECTE USOARE SI NUMAI NOTE DE A TUTUROR CELOR CARE DAU EXAMENUL CAMBRIDGE. E CLAR??!! :))

Mihai! Esti in aer!

Revin in forta dupa, cred eu, 2 saptamani. Da, stau prost cu notiunea timpului. Motivele absentei inca imi sunt obscure. Motivele pentru care nici macar nu mi-am anuntat absenta sunt si mai obscure. Majoritatea cred ca se indreapta spre scoala. Imi cer scuze daca ati trecut prin acest colt internautic si va intampinat un pustiu mai ceva ca in Sahara, dar promit sa ma revansez.
Acum sunt prea obosit ca sa mai scriu, sa citesc sau sa comentez. DAR MAINE............

Pierdut...

...undeva pe la dracu in praznic. Si inca nu-mi dau seama din ce cauza. Dar imi revin. Sa-mi fie tristetea de bine.

Children of Bodom - Mask of Sanity



Lyrics:
I can't waste away, I'm slowly losing my way forever
Better raise your slave for me anymore
Daylight's sin inside, day's growing closer, wait for pain
I cannot wait another night to be alone

Voices are calling me, 'be my night!' this devil's sigh
Yeah, shadows are tainting me, yeah,
I know that only you can render pain

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

I can't waste away, I'm slowly getting my way forever
Better is what I used to feel alone
Shattered light's sin in taint, day's growing longer, wait for pain
I cannot wait another night to be with you

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

Peace of mind, you run away from me
So make me lose my mask of sanity

O discutie interesanta...

...cu tata. Sunt foarte putine ocazii cand pot sa intretin o discutie cu unul dintre parinti. Printre motive se numara si faptul ca de cele mai multe ori sunt prea treaz astfel incat ajungem sa ne certam sau pur si simplu nu ma bag in discutii cu parintii mei. Da, asa sunt eu. Orice s-ar intampla eu nu particip la discutii de familie. Orice s-ar intampla. Cu aceasta ocazie, am incalcat prima regula. Nu eram treaz, fiindca dupa 2-3 pahare de whisky si cate o sticla de vin de fiecare, eram perfecti pentru o discutie amicala de tip filozofic. Nu va faceti griji, nu eram beti, eram bine dispusi. Runs in the family. In primul rand, am descoperit ca o discutie cu tata face cat o carte de filozofie. Tatal meu nu are 5 facultati la activ, nu stie engleza la perfectie, nu are un master in palmares sau nu stiu cate lucrari de licenta. El este intelept si nimic mai mult. Este intelept prin felul sau de a fi, prin modul sau de a vedea lumea inconjuratoare, prin modul sau de a-ti da un sfat. Si totul s-a intamplat alaturi de o sticla cu vin, ceea ce a facut totul cu mult mai interesant. Avand in vedere cat de bine ma cunosc, o asemenea discutie nu va mai avea loc decat peste mult timp. Foarte mult timp. Si aproape regret.
Despre ce am discutat. Multe lucruri, din punctul meu de vedere. Am discutat despre viitorul meu, despre ce voi face in viata. Am discutat despre faptul ca ar trebui sa am mai multe optiuni in viata si ca nu trebuie sa ma limitez la o singura cale. Intr-un fel are dreptate si in mare parte voi tine cont de sfatul lui. Pentru ca merita. Am mai vorbit despre toleranta. Deoarece in ceea ce priveste toleranta eu sunt la fel de maleabil ca o bucata de otel. Si nici asa nu m-a convins sa-mi schimb parerea. Si probabil nu ma va schimba nimeni in aceasta privinta. Insa a meritat discutia, chiar si de amorul artei. Am mai vorbit despre obiceiul meu de a citi pana dimineata. Obicei nu foarte sanatos, dar care a devenit asemanator cu un drog. Dar ma tratez...
Apoi, nu stiu cum, dar am intrat in politica. Nu stiu cum am ajuns in acest domeniu, dar a fost o discutie super(in adevaratul sens al cuvantului). Nu am aflat cu cine va vota tata, dar asta nu ma va opri. I just want to know.
Si acum recomandarea mea. Daca veti avea ocazia, asezati-va la o masa cu unul dintre parinti, poate chiar cu amandoi. Si discutati despre orice. Poate cu un pahar de vin in fata sau cu ce va face voua placere. Insa discutati sincer si placut. Rezultatele vor fi uimitoare... As putea sa garantez pentru 90 % din cazuri. Si inca un detaliu important. Discutia sa fie spontana. Nimic nu trebuie sa planifice o asemenea discutie. Astfel farmecul dispare. Totul trebuie sa porneasca de la un simplu impuls. Acela de a discuta. Nu stiu cand voi mai avea o asemenea discutie, cu toate ca o astept cu nerabdare pe urmatoarea. O simpla discutie spontana. Si nimic mai mult.

Intrebare...

Oana ai primit mailul? Si da, nu mi-a trecut prin cap alta metoda de a intreba:)).

Eu cu cine votez??

Maestre Caragiale, oare se va invechi vreodata replica asta?


Aflandu-ne in toiul campaniei electorale, este imposibil sa mergi pe strada si sa nu observi cortuletele de campanie, umbrelutele si studentii etaland programele de campanie ale candidatilor. Aproape oriunde te-ai duce, este imposibil sa nu dai de un afis, un fluturas, o foicica cu planurile viitorului primar. Inca putin si ne vom trezi sufocati de mesajele electorale, daca nu ne pune capac caldura din Bucuresti. Si ce legatura are asta cu replica scrisa de maestrul Caragiale??
Avand in vedere ca, din greseala, am ajuns la venerabila varsta de 18 ani, am capatat si dreptul de a-mi exprima parerea, prin vot, asupra unor probleme de natura politica. Am zis din greseala deoarece, daca ar fi fost dupa mine, as mai fi bantuit pe la varsta de 17 ani pe putin 20 de ani. Dar sa revin. Din punctul meu de vedere, dreptul la vot nu prea simbolizeaza mare lucru. E bine ca pot sa votez, dar cu ce ma ajuta pe mine acest lucru. Toata lumea promite marea cu sarea, poduri suspendate, zgarie-nori, parcuri si verdeata, dar dupa 4 ani, pe cuvantul meu, daca am vazut ceva din promisiunile respective. Cu toate astea, este un lucru pe care il ador la campaniile electorale si anume modul cum majoritatea candidatilor isi dau in cap unul altuia cu fiecare ocazie. Si o fac cu atata gratie, cu atat de mult talent si pasiune, de zici ca s-au nascut pentru asta. Cred ca daca ar depune tot atata efort pentru a administra capitala cat depun pentru certurile de zi cu zi, candidatii ar face din Bucuresti o capitala cu adevarat europeana. Dar asta nu o sa intample si e pacat.
Si ca sa-mi raspund la intrebare, cred ca as vota cu Sorin Oprescu la Primaria Capitalei. Desi candideaza independent si nu are sustinerea unui partid, mi se pare cel mai credibil candidat. Nu sunt sigur ca are sanse la Primaria Capitalei, dar eu pe el il sustin. Si mai este un motiv pentru care l-as alege pe Sorin Oprescu. In urma campaniei lui electorale nu am primit niciun fluturas, nicio brigheta, niciun balon sau mai stiu eu ce obiect electoral. Pana la momentul alegerilor, voi astepta sa vad care se mai cearta cu care, cine mai serveste masa si ce planuri mai au distinsi candidati.
Mi-a venit o idee geniala. Schimb drept de vot pentru varsta de 17 ani, pentru urmatorii 20 de ani. Rog seriozitate. Hai ca-i super oferta de campanie electorala.

Tocana de latina...

Se ia una bucata zi de miercuri glorioasa. Se programeaza teza la limba si literatura latina in ziua respectiva si se incalzeste pana se va atinge pragul nebuniei sau temperatura de 220 de grade Celsius. Nu uitati, ca in prealabil sa pregatiti materia stufoasa si greoaie, astfel incat sa obtineti rezultate cat mai bune. Daca ati lasat totul pe ultimul moment, nu va faceti griji. Inca se poate recupera, desi la sfarsit va veti trezi cu o infernala durere de burta. Dar sa revenim la reteta. Cu materia pregatita si cu capul facut varza de la atatea declinari, verbe, pronume si propozitii, se purcede spre locul in care va fi pregatita tocanita mentionata. Nu, nu spre bucatarie, ci spre ora de latina. Logic, nu!?
Se asteapta, la foc mic, ora de latina, se aplica foaia de teza pe banca si se incepe lucrul la tocanita. Se arunca in oala de teza o traducere a unui text de Cezar, text pe care sper sa nu-l fi ars. Se trece la identificarea frazelor din text si se condimenteaza cu o analiza morfo-sintactica a unor cuvinte. Pentru garnitura de literatura, se alege explicarea unor cuvinte dintr-o opera a lui Tacitus, se curata de orice sens rational si se arunca in amestec. Pentru punctul final se cauta metode de caracterizare petroniene in opera Satyricon, scrisa de Petronius. Se abureste timp de 45 de minute si se pregateste de servire. Se orneaza cu numele elevului si se preda spre judecata... de apoi. A nu se ura pofta buna deoarece s-ar putea sa vi se aplece.

Mai in gluma, mai in serios, am dat teza la limba latina. Sper sa ma fi descurcat onorabil. Si maine(joi) merg la o festivitate dedicata latinitatii impreuna cu clasa. Imagine the joy!.

10 carti...

care mi-au ramas in suflet.

1. Shogun - James Clavell. Pentru o imagine clara a civilizatiei japoneze si o poveste emotionanta, fara sa dea in telenovela. Din punctul meu de vedere una dintre cele mai bune carti citite.

2. Odiseea capitanului Blood - Rafael Sabatini. Un roman ce prezinta, cu stil, o particica din era in care piratii imparteau dublonul spaniol si romul din Caraibe cu aceeasi naturalete cu care Johnny Depp il interpreteaza pe Jack Sparrow. Totul din perspectiva capitanului Peter Blood. O lectura foarte interesanta, chiar si dupa ce am citit-o de 3 ori

3. Singur pe lume - Hector Malot. Cartea care mi-a luminat o noapte intreaga si care inca imi aduce aminte de trecutul meu glorios.

4. Aventurile lui Habarnam - Nikolai Nosov. Prima carte serioasa pe care am citit-o. Printre putinele care inca mi-au ramas in amintiri dupa mai mult de 10 ani.

5. Jocul lui Ender - Orson Scott Card. O capodopera a genului science-fiction. Din punctul meu de vedere. Orson Scott Card il depaseste, cu mult, pe Isaac Asimov.

6. Misery - Stephen King. Sau ce poate face o fana psihopata autorului preferat.

7. Harry Potter - J.K. Rowling. Din pacate doar primele 3 volume. Desi mi-au placut enorm primele 2 volume, pe la jumatatea volumului 3 a intervenit plictiseala. Totusi, de multe ori ma trezesc recititind pasaje din HP si pentru asta va ramane mereu o carte apropiata de sufletul meu.

8. Everville - Clive Barker. Romanul care m-a adus pe blogul Oanei si care m-a introdus in universul fantasy.

9. Enigma Otiliei - George Calinescu. Deoarece mi-a placut de Otilia, deoarece mi-a placut de Felix. Doua personaje care puteau la fel de bine sa fie singure, in tot romanul. Si tot ar fi rezultat ceva interesant.

10. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Camil Petrescu. Pentru o imagine perfecta a razboiului impletita cu o zbuciumata poveste de dragoste. Insa imaginea razboiului m-a impresionat cel mai mult.

Iata lista cu cel zece carti care mi-au ramas in suflet si vor ramane multi ani de-acum inainte.
Comandat de Isabelle , general cu 4 stele:)).

Si cu aceasta ocazie transform comanda in leapsa si o daruiesc Oanei si lui Stephen. Simplu, 10 carti care v-au ramas in suflet.

Saturday night live...

Cu Mihai in rolul principal. Isabelle a dorit sa afle cum e o seara de sambata, in ceea ce ma priveste. Asa ca iata povestioara.
Avand in vedere ca majoritatea saptamanii este ocupata de scoala, prieteni, bantuit prin cine stie ce locuri obscure, seara de sambata este momentul perfect de relaxare. Dupa cum am descoperit nici sambata nu mai este asa de libera, asa ca profit de fiecare moment al serii. De obicei, dupa o saptamana de socializare, mi se cam acreste de oameni si prefer sa fiu singur. De cele mai multe ori prefer un film bun sau o carte interesanta. Singura problema a serii de sambata este ca se prelungeste pana a doua zi, dimineata. Inca nu am ajuns sa ma plang. E mai mult remarcarea unei situatii. Cam asa se duc sambetele mele. Una dupa alta. Si nu am de gand sa-mi schimb obiceiul, inca.

Din anul de gratie 2006

Nu mai stiu exact unde am gasit acest text. Imi amintesc ca acest mail circula destul de mult, insa dupa scurt timp a disparut. Astazi am dat din greseala peste el si la fel ca data trecuta, m-a facut sa zambesc. Textul este redat exact cum l-am gasit. Acum, stau si ma gandesc la ce faceam eu, acum 2 ani, cand am primit acest mail.


Cred ca saptamâna trecuta am primit un mail de la un prieten. Nu, stai linistit nu este singurul mail pe care l-am primit pâna acum. De fapt, cei care intra frecvent pe net stiu ce problema sunt zecile de mail-uri care vin, unele dorite, dar cele mai multe nedorite. Oricum mail-ul acesta mi-a atras atentia. M-am gândit sa vi-l arat si voua. Parca te pune un pic pe gânduri, nu?

Lumea, asa cum e ea...

Daca am compara toata umanitatea cu un sat cu 100 de locuitori si daca am tine seama de toate popoarele de pe pamant, acest sat ar fi compus din:

57 asiatici
21 europeni
14 americani (nord si sud)
8 africani

52 ar fi femei
48 ar fi barbati

70 nu ar fi albi
30 ar fi albi

70 ne-crestini
30 crestini

89 heterosexuali
11 homosexuali

6 persoane ar avea 59% din toata bogatia mondiala

6 persoane ar fi din SUA

80 nu ar avea locuinta

70 ar fi analfabeti

50 ar depinde material de cineva

1 ar muri

1 ar avea un PC

1 ar avea studii superioare

Daca privim lumea in acest mod, devine clar ca intelegerea, acceptarea si educatia sunt necesare.

Daca te-ai trezit in aceasta dimineata si nu erai bolnav, esti mai fericit decat 1 milion de persoane, care vor muri in zilele urmatoare.

Daca n-ai trait niciodata razboiul, singuratatea, suferinta ranilor sau foamea, atunci esti mai fericit decat 500 de milioane de persoane din intreaga lume.

Daca poti sa mergi la biserica fara teama ca vei fi amenintat, arestat sau ucis, esti mai fericit decit 3 miliarde de oameni din intreaga lume.

Daca ai mancare in frigider, ai ce imbraca, ai un acoperis si un pat, esti mai bogat decit 75% din locuitorii acestei lumi.

Daca ai un cont la banca, ceva bani in portofel sau ceva maruntis intr-o cutie, faci parte din cei 8% cei mai bogati oameni din lume.

Daca citesti aceasta informatie esti binecuvintat de 2 ori, pentru ca:
1. Cineva s-a gindit la tine
2. Nu faci parte din cele 2 miliarde de persoane care nu stiu sa citeasca si... ai un PC ! (ai fi putut fi mai norocos si sa ai un Mac)

Cineva a zis intr-o zi:
Munceste - ca si cum n-ai avea nevoie de bani,
Iubeste - ca si cum nimeni nu te-ar fi binecuvintat niciodata,
Danseaza - ca si cum nimeni nu te-ar privi,
Canta - ca si cum nimeni n-ar asculta,
Traieste - ca si cum Paradisul ar fi pe Pamant.
Trimite acest e-mail la toti prietenilor tai altor persoane importante pentru tine. Daca nu il trimiti, nu se va intimpla nimic !

Totusi, daca il trimiti, ai putea sa faci posibila aparitia unui zimbet pe fata cuiva.

CERF 2008

Computer and Electronics Romanian Fair 2008 reprezinta expozitia in care mai toata crema IT&C vine sa-si arate ultimele creatii, jucarii electronice, pliante, carcase, telefoane si lista poate continua pana va plictisesc. Ca un bun cetatean si pasionat de IT ce sunt, este de la sine inteles ca trebuia sa arunc si eu un ochi pe acolo. Expozitia s-a tinut, ca si anul trecut, la Romexpo si din punctul meu de vedere a fost un eveniment reusit, chiar daca a avut unele scapari.
In primul rand, am remarcat absentii. Nu cred sa fi participat UltraPro, Flamingo sau Depozitul de Calculatoare. Din cate imi amintesc nu au participat nici anul trecut. Pacat. Ar fi avut o prezentare interesanta. Nu mi-a placut nici standul Cosmote, care mi s-a parut demn de trecut cu vederea. Lucru pe care l-am si facut. Cam aici se opresc lucrurile care nu mi-au placut. Nu sunt multe, iar in cazul de fata e de bine.
Mi-a placut standul Orange la nebunie. Cei doi prezentatori au fost fenomenali, prezentarea a fost distractiva, produsele foarte interesante. M-au atras cateva telefenoane, printre care si un Nokia super dotat, dar cu un pret cam ridicat pentru bugetul meu de elev. A fost bataie pe tricourile impartite de prezentatori. Era si normal. Gratis si cu Indiana Jones, cine n-ar vrea. Eu nu am apucat lacomilor!!:)). Cred ca o ora am pierdut-o la Orange si zau ca nu am regretat. Ca si anul trecut standul Level a fost intr-o forma de zile mari. Desi, n-am avut rabdarea sa astept la un tenis pe Nintendo WII, am facut o melodie la chitara de la Xbox-ul unde se odihnea Guitar Hero 3. Am facut praf melodia, dar macar am dus-o la capat. Deh, prima oara cand jucam pe chitara, insa cu prima ocazie imi iau si eu una. Eu zic ca merita:).
La Vodafone a fost crima si pedeapsa pentru o tura in monopostul de Formula 1, prezent in imagine. Virtual vorbind, iar monopostul cu pricina era prezent in proportie de 60%. Asa ca, in caz ca rezistai la coada imensa si la cele doua tururi de participant, aveai ocazia sa rupi asfaltul virtual la bordul automobilului cu pricina in jocul F1 Challange 2007(cred, nu sunt sigur). Oricum, ideea e ca pentru vreo 5 minute, ti se dadea ocazia sa te dai Shumacher sau Alonso. Am asteptat si eu 10 minute, dar m-am plictisit repede si am lasat monopostul in grija celor cu mai multa rabdare decat mine. Interesant a fost faptul ca la monopostul minune era mai multa lume decat la telefoane si cele doua notebook-uri Vodafone expuse. Iar standul a fost imens, chiar prea mare pentru produsele expuse.
La categoria audio-video, Sony si Panasonic au fost cap de afis. Sony a fost prezent cu masinuta Xplod, tunata si fulgerata, din care se auzea un hip-hop placut. A fost si anul trecut asa ca nu mi-a trezit cine stie ce interese.
Adevarata piesa de rezistenta a fost monitorul Sony OLED XEL-1. Tehnologia OLED(organic light emitting diode) este the next big thing in Japonia, iar in Romania nu poate fi achizitionat decat monitorul de 11inchi prezentat la expozitie. Acest nou monitor se remarca printr-o claritate extraordinara, data de contrastul de 1000000:1, si de timpul de raspuns de cateva microsecunde. Pretul estimativ:2500 euro. Desi in poza nu se vede foarte clar(facuta cu telefonul mobil), claritatea imaginii este uimitoare. In rest, monitoare, plasme, sisteme audio-video cat cuprinde.
La Panasonic, a stat la loc de cinste cea mai mare plasma din lume. Ca te dureau ochii daca te uitai 5 minute la ea este alta poveste. Important este titlul de cea mai mare plasma din lume. In Romania. Cred ca anul acesta deviza Panasonic a fost la plasme inainte... pantru ca aveai la ce privi.
Desi Asesoft a avut un stand modest, au fost foarte bine reprezentati. Produse de calitate, notebook-uri functionale si atragatoare atat ca pret, cat si ca prezentare. La ei am vazut o tastatura foarte haioasa cu telefon incorporat.
Si sa nu uit prezentarea celor de la Myria Educational, care pe langa softurile educative au avut o prezentare super la noile procesoare AMD. Eu am un Intel, dar mi-a placut prezentarea bine pusa la punct.
Expozitia a meritat cele 5 ore petrecute admirand standuri si produse. In mod sigur voi fi prezent anul viitor, admirand produsele next-generation si gandindu-ma la cat de invechite vor fi produsele de anul acesta.

Asa nu...

Multi oameni au auzit de Wikipedia . Este enciclopedia on-line, de unde poti sa faci rost de foarte multe informatii. In cazul de fata, fac referire la varianta in limba romana a site-ului, deoarece se mai intampla sa ma folosesc si de aceasta varianta. Din pagina in pagina, am dat peste cel mai elocvent articol din toata cariera mea de surfer pe net. Aici zace minunatul articol. Poate ca multi au mai dat peste astfel de specimene si nici macar nu le mai dau importanta, dar eu nu am rezistat sa nu-mi pun cateva intrebari.

1. Cat de relevant este textul:

Acesta este un articol despre seria Guild Wars. Pentru primul joc vedeti Guild Wars Prophecies? Fraza respectiva fiind articolul.

2. Va surprinde faptul ca link-ul dat in articolul respectiv nu exista?

3. De ce sa scrii o asemenea ineptie, cand ai putea la fel de bine sa nu scrii nimic?

4. Inteleg ca unii romani prefera calea usoara, dar chiar asa?

5. Oare cata incredere ar trebui sa mai am in articolele dubioase de pe Wikipedia Ro?

Acum, nu condamn Wikipedia. Numai eu stiu de cate ori m-a ajutat. Dar parca nu ma asteptam sa gasesc un asemenea articol. Chiar si pentru un joc. In concluzie, asa nu!

Chestii aiurea...

...CFR Cluj a castigat campionatul si eu ma bucur de parca ar imparti trofeul cu mine. De ce? Fiindca vroiam cu toata pasiunea sa nu castige Bucurestiului! Time out ca v-ajunge N titluri la activ. Si tot nu ma intereseaza fotbalul:)).

...am dat teza la geografie. Cum tomatele mele sa-mi iei teza cu 10 minute inainte sa se sune, sa-mi dai un subiect imbecil si sa mai ai speranta ca eu o sa mai dau pe la ora de geografie dupa ce-mi iau notele?

...am impresia ca sunt vampir. O fi de rau sau de bine? Oare faptul ca dorm doar 2 ore pe noapte imi afecteaza cheful de a respira?

...daca aberez in prostie la ora asta, e o problema?

...ma intreb oare de ce am inceput un articol cu si despre fotbal. Oricum mi se rupe!

...daca va las pe fond muzical, va suparati?



Dragonforce - Through Fire and Flames

De serviciu..

...pe scoala. Desi la inceput am considerat aceasta actiune obligatorie inutila, enervanta si plictisitoare, am descoperit cat de amarnic m-am inselat. Job-ul e simplu. Elevul trebuie sa stea si in caz de nevoie sa mai duca o cheie, sa mai cheme un profesor si in rest sa piarda vremea. Perfect am zis! Timpul de pierdut vreamea a fost folosit intr-un mod cat se poate de inteligent. Am citit Stephen King Casa Intunericului pana m-am plictisit, asta insemnand pana am plecat de la scoala. In pauze, cand era o galagie infernala, trebuia sa-i bat la cap pe profesori, avand in vedere ca din 5 in 5 minute trebuia sa chem pe cineva. Cu respectul cuvenit, eu veneam ca un ghimpe in coasta profilor(lucru care mi-a provocat o oarecare placere) ademenindu-i afara cu fraza: ma scuzati, dar va cheama un elev afara! The joooooyyyy! Plus am avut ocazia sa lipsesc de la 2 ore nesuferite, asa ca rasplata a fost dubla. Acum stau si ma intreb de ce nu vrea lumea sa faca de serviciu? Mie a inceput sa-mi placa:))

Guitar Hero 3

...sau chitarist la tastatura. Asta daca nu-ti cumperi controller pentru joc.
De cand Guitar Hero 3 s-a facut comod la mine pe comp, mai exact doua zile, din boxe nu se aude decat riff-uri de rock aduse la viata de genialul si inegalabilul Mihai.
Jocul in teorie e simplu de inteles, dar foarte greu de pus in practica. Lucru care va cauza dureri degetelor si pitici creierului, mai ales cand o dai in bara la final, din cauza ca nu mai reusesti sa-ti mentii ritmul. Tehnica consta in apasarea a 5 butoane numite frets alaturi de butonul de strum pentru a obtine nota muzicala corecta. In caz de esec, strici melodia si publicul isi exprima imediat dezacordul. Teoria e simpla, nu?
Practica se afla la polul opus deoarece jocul e greu. Si pe easy e greu si trebuie sa mentionez ca jocul are 4 niveluri de dificultate: easy, medium, hard si expert. Eu recomand sa nu va aventurati la medium din prima zicand ca sunteti gameri adevarati si ca nu aveti nevoie de easy. In cazul de fata aveti si inca mare nevoie. Nivelurile difera in functie de frets-urile necesare pentru a reda o melodie, de la 3 pentru easy pana la toate 5 pentru hard. Expert-ul este rezervat pentru pasionati si consta in redarea fiecarei note a melodiei. Si credeti-ma ca lucrul acesta se dovedeste a fi foarte complicat. Eu pot sa spun ca dupa un tratament de 3 ore cu GH3 ma dureau incheieturile degetelor de ziceam ca mi-a pus cineva ace in ele. Insa nici eu nu vroiam sa ma las, fiindca nici jocul nu te lasa. La un momentat dat te vei trezi zicand unde tomatele mele s-au scurs 5 ore si nu sunt multe jocuri care iti dau acest nivel de dependenta. Repet, jocul e complicat pana la Dumnezeu si il vei blestema cand mai ratezi o melodie, dar o iei de la capat fiindca e prea tare.
Piesa de rezistenta este, evident, coloana sonora. La acest capitol am numai cuvinte de lauda. Muzica este foarte bine aleasa, multe piese fiind licentiate. Au mai fost si cateva care nu mi-au placut, dar in comparatie cu restul sunt usor trecute cu vederea. Melodii sunt de toate pentru toti. Foghat - Slowride(10+), Kiss - Rock and Roll All Nite, Alice Cooper - School's out, Rage Against The Machine - Bulls on Parade, The Rolling Stones - Paint It Black(mi-a placut enorm), Black Sabbath - Paranoid, Scorpions - Rock You Like a Hurricane, Guns N' Roses - Welcome to the Jungle(nice), Disturbed - Stricken(rocks), Iron Maiden - Number of the Beast(vroiam Fear of The Dark, dar merge), Metallica - One(awesome) si Eric Johnson - Cliff of Dover. Mai sunt cateva dar cele mentionate mi-au placut cel mai mult. Si sa nu uit cele 2 confruntari contra lui Tom Morello(Rage Against The Machine) si Slash(Guns N' Roses/ Velvet Revolver).
La final nu pot sa va zic decat ca-l recomand cu caldura oricui are chef sa-si descarce nervi pe ritm de rock. Si inca o chestie super. Pentru acest joc s-a facut un controller special in forma de chitara, pe care sper sa-l achizitionez in viitorul nu prea indepartat si daca se poate pe banii mei.
Impreuna cu jocul costa in jur de 300 RON si eu il vreau, chiar daca la prima vedere pare o chitara de jucarie. Daca ma gandesc mai bine chiar asa e. :P

Despre scoala...

O zi de scoala poate fi asemanata cu o aventura. Desi zilele au mici diferente, traseul parcurs e cam acelasi. La 7:00 am plecat de acasa si dau de primul obstacol(foarte important). Autobuzul 311, plin pana la refuz cu oameni, uneori si un caine, toti grabiti spre locul de munca. Imi apar ghiozdanul cum pot, doar am lucruri vitale in el, iar la a treia statie imi fac loc sa cobor. Lucru foarte dificil, mai ales la 7 dimineata. Mai merg putin si ajung la poarta scolii. Aici se joaca de cele mai multe ori loteria javrei portocalii(in apropierea scolii, o catea portocalie si-a facut pasiune din latrat la elevi si profesori). Pana acum, din cate stiu, nu s-a inregistrat nicio muscatura. Mai e timp.
Ajung in clasa, imi arunc ghiozdanul unde se nimereste si astept sa inceapa ora, in stilul caracteristic...rezemat de geam cu o atitudine aroganta:)). Orele in general sunt placute. Printre favorite se numara ora de romana alaturi de o diriginta si o profesoara fenomenala. Orele de romana sunt o adevarata placere, lucru pe care nu multi elevi pot sa-l spuna. Orele de engleza sunt putine si nu sunt destul de interesante, dar am o profesoara buna, asa ca nu am de ce sa ma plang. Ador ora de franceza, cu toate ca nu stiu o boaba. Motivul pentru care imi place ora de franceza se datoreaza profesoarei, care ma lasa sa citesc. Cu notele ma descurc mai greu, dar nu-mi fac griji. Era sa uit de ora de religie. Desi sunt ateu din fire, domnul profesor face din ora lui ceva interesant. Nu stiu cati mai au aceeasi parere ca mine, dar nu conteaza. Din pacate sunt si ore pe care nu le suport. Aici se regaseste latina, pentru care nu voi avea decat ura profunda, desi ma pricep destul de bine. Urmeaza ora de economie si profesoara incorecta. Ultima pe lista e ora de geografie, ora la care se pierde timpul din greu.
Despre colegi e greu sa comentez. Ma inteleg bine cu cine vreau eu, dar mai ales cu cine merita. Singurul lucru care ma deranjeaza e multimea de bisericute. Clasa mea nu e unita de nicio culoare si asta nu e bine. Uneori nu ai cu cine sa fi unit, dar asta se intampla peste tot. Daca treci cu bine peste obstacolele zilei, esti un om implinit. Asta pana a doua zi, cand trebuie sa o iei de la capat. Cam asa se prezinta scoala mea, din punctul meu de vedere.


Articolul este dedicat Isabellei , careia ii cer scuze pentru intarzierea articolului.
Astept cu nerabdare urmatoarea sugestie pentru categoria cititorul meu, generalul meu.

La ora 01:25, dimineata...

Poate va intrebati ce fac la ora asta? Chiar daca nu intrebati, eu tot o sa raspund... Din pur amuzament. La ora asta multe persoane, tin sa cred, isi viseaza al doilea vis. Al treilea, daca chiar nu ai ce face. In schimb, subsemnatul bantuie prin casa, mai ceva ca un vampir in cautare de victime. Ca sa fiu mai precis bantui traseul dintre camera proprietate personala si bucatarie, loc de sfintire al pranzului de la miezul noptii. Uneori mai decalez programul, dar asta e. Revin. Ajung in locul cu pricina, adica bucataria, ma uit, nimic pe masa, niste corcoduse langa fructiera(am planuri mari cu ele), fructe, mai multe fructe, foarte multe fructe. Da, in bucatarie domnesc fructele, iar eu le detest. Renunt la a mai cauta ceva comestibil prin bucatarie si deschid frigiderul. Acel monument inghetat, acel corn al abundentei in care gasesc de fiecare data ce-mi doresc, ma astepta, ca intotdeauna, cu bratele deschise. Ma uit in frigider, frigiderul se uita la mine, ma uit la el, se uita la mine. Nicio reactie. Vad cam tot ce si-ar putea dori un om, de la peste marinat(cine dracu' ar manca peste marinat la ora 1 juma' dimineata?) la legume, smantana si juma' de pepene rosu, care nu-mi aduce aminte decat ca urasc fructele, mai putin ceva care sa-mi trezeasca interes. As fi vrut sa incerc sosul de soia, dar n-am avut cu ce. Cu piept de pui la gratar si cartofi prajiti ar fi iesit o masa pe cinste. Dar unde gaseam piept de pui la ora aia, nu stiu(acum s-a facut ora 2). Cu moralul la pamant, inchid frigiderul doar pentru a repeta procesul mentionat de inca 2 ori. Intr-un sfarsit(in lumea mea pot fi mai multe), aleg una bucata galetusa de smantana, un ardei iute(dar bun) si doua bucatele de muschi, de ied, prajite. Va dati seama cat de sanatos mananc. Si cu toate astea am o silueta de invidiat(ce naspa suna fraza asta). Savurez pranzul, imi strang frumos masa si dau cu ochii de corcoduse, acele fructe mici, verzi si acrisoare, dupa care nu ma dau in vant(cum nu ma dau in vant dupa majoritatea fructelor), dar care imi faceau cu ochiul mai ceva ca o bruneta fierbinte si o bere rece. Asa ca in momentul de fata, scriu si bag corcoduse in mine, lucru pe care il voi regreta mai tarziu. But, who cares! Cat despre scrisul la ora asta, nici eu nu stiu cum mi-a trecut prin cap. Probabil din lipsa de orice alta ocupatie care sa mearga cu corcodusele. Acum, cand ma pregatesc sa termin acest text plin de intelepciune, s-a facut ora 2 juma'. Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez buna dimineata(seara nu cred ca mai e) si daca cineva isi mai petrece diminetile intr-un mod asemanator cu al meu, sa ma anunte. The more, the merrier. Si totusi pranzul a fost bun. Probabil de la ardei.

Am descoperit ca...

...pe blog a fost mai pustiu decat in Sahara si asta se datoreaza absentei mele. Cum zicea si marele Arnie ,,I'll be back". Sau mai bine zis: ,,i'm back".

...abia astept sa inceapa scoala si nu stiu de ce, mai ales ca vin tezele.

...o carte buna este cat se poate de asemanatoare cu un drog. Te ia frumos, te trimite pe alte taramuri, iti da nenumarate senzatii si apoi nu te mai lasa sa scapi. Te gandesti cum sa faci rost de o noua doza, iar la sfarsit te intrebi cand tomatele mele s-a facut ora 2 dimineata si eu tot cu cartea in fata sunt.

...vacanta a fost incredibil de linistita, mai ales ca ai mei nu-si mai vorbesc de cateva saptamani. Am avut timp sa citesc si ma joc pe comp.

...am de scris un articol despre scoala in categoria ,,cititorul meu, generalul meu" de care am uitat si imi cer scuze pentru asta. Maine va vedea lumina zilei. Categoric.

...incerc sa-mi amintesc ceva si nu reusesc

...un blank Traxdata este un semn de carte excelent. Acum imi dau seama ca sunt blank-urile tatalui meu. Ma intreb daca el e de acord cu mine:))

...miercuri am prima teze si eu habar nu aveam.

...Toto Silaci:)))) Cine stie, cunoaste!

Paste Fericit!

Fiindca exista posibilitatea ca dupa Paste, 2-3 zile sa fiu inactiv din orice punct de vedere, tin sa trasmit tuturor un Paste cat mai fericit, lumina in casele si sufletele voastre. Sa petreceti frumos, sa petreceti bine si apoi daca mai aveti energie sa o luati de la capat, iar incetul cu incetul viata sa aiba numai bucurie, fericire si tot ce poate fi mai de pret la casa omului.
Pentru mine, pentru voi, pentru toata lumea: PASTE FERICIT!

La alegere

Avand in vedere ca blogul meu a fost cam lipsit de substanta, mai ales in ultima vreme, m-am gandit la ceva inedit. Cum adica lipsit de substanta? Sincer, nici eu nu stiu exact, dar parca ceva lipseste. Oricum, aceasta lipsa mi-a dat ideea, zic eu geniala.
De cate ori ati auzit fraza: clientul nostru, stapanul nostru? De un numar destul de consistent de ori. Eu am deviat putin de la fraza si am creat una noua: cititorul meu, generalul meu. Adica? Ce ati vrea voi, cititorii, sa scriu? Daca ati fost nemultumiti astazi de pretul la oua, spuneti-mi mie! Si eu imi dau cu parerea. Ati vazut ceva, ati auzit ceva si ati vrea sa aud si eu, ca mai apoi sa comentez, spune-ti si raul infinit de cunostinte al subsemnatului se va revarsa prin intermediul blogului. Prin intermediul comentariilor, dati-mi de scris! Sunt cat se poate de serios :)). Si in functie de cate succesuri v-a avea ideea, poate voi repeta experienta(si da, nu am rezistat sa nu folosesc gafele).
Ascult!!

Iarta-mi Doamne pacatele...

...ca maine fac altele. Despre pacat, post si falsi credinciosi. Pai nu, doar se apropie Pastele si nesimtitul de mine trebuie sa comenteze. Ca altfel crap...in 5. Doar dracu' mai crapa in 4 si din cate am auzit si el a inceput sa se plictiseasca.
Cum spunea si profesorul meu de religie astazi(aproximez, ca deh..): Cum sa-i suporti pe politicienii care se folosesc de motivul credinciosului smerit, dar nu dau si ei liber in Saptamana Mare si cea Pastilor, ca mai sunt credinciosi care se duc la biserica. Si are dreptate. Saptamana Mare se petrece la munca, desi sunt unele ocazii cand nu ar trebui sa se munceasca. Unii isi petrec sarbatorile pascale tot la munca, nominalizandu-l cu aceasta ocazie pe unchiul meu. Ironic, dar nu stiu cand lucreaza tata. In fine cred ca s-a prins ideea. DE sarbatori importante, ar trebui mai mult timp liber si cei care au posibilitatea de a oferi acest timp liber apeleaza la constinta crestina doar atunci cand au nevoie de voturi. In rest, ce nevoie au?
Printre falsi credinciosi se mai numara si asa-zisele fete bisericesti care tin post, se duc la biserica, fac matanii si alte actiuni specifice, apoi isi continua programul obisnuit de barfit, injurat si vorbit pe la colturi cate-n luna si in stele. Pai eu, pe langa asemenea persoane, sunt sfant. Si eu numai stiu cand am fost ultima oara intr-o biserica. Si ca tot am ocazia, rog bunicutele cu parul vopsit mov sa nu-si mai faca cruce cand ma vad in autobuz, in adidasi negri, cu sosete negre, cu pantaloni negri, cu tricou negru avand o pentagrama in flacari, dar cu camasa verde. Pe langa o stimabila de 65 de ani cu parul mov, eu sunt decent.
Ca tot am pomenit de pacat, hai sa vedem ce inteleg eu prin pacat. Doar sunt in tema...
Conform DEX: PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină.
Problema intervine atunci cand ceea ce crede biserica ca e pacat, mie sa mi se para perfect normal. De exemplu , eu nu am suportat niciodata fraza iarta-l pe aproapele tau, ca si Dumnezeu iti iarta tie. Si daca nu-mi permit sa iert? Daca eu nu pot? Daca nesimtirea nu-mi permite sa iert? Pacatuiesc? Sau de ce ar trebui sa dau dovada de bunatate, cand unii nu merita doar ignoranta. Poate ca sunt in perioada Pastelui, dar tocmai asta conteaza. Spre deosebire de unii, eu am nevoie de sarbatori pentru a nu pacatui. Sau mai bine spus, pentru a face fapte bune. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca pacatele de genul omor, viol, vatamare corporala s.a. imi provoaca dezgust. Dar sa nu intru in chestii complicate. Poate alta data...
Si ca sa pun un punct, tin sa mentionez ca astept Pastele cu nerabdare. Nu pentru fenomenul religios, nu pentru adunarea generala a neamului, ci pentru vinul rosu, pentru pasca de la Sanziana(cred ca asa-i zice, Stelu corecteaza-ma daca gresesc) si pentru friptura de miel pregatita la cuptor, cu cea mai mare dragoste, de mama. Asa sunt eu legat de cele lumesti. Si pe cuvant daca nu-s mai bun asa! Mai multe despre preferintele culinare intr-un post viitor.:))

PS: Ma scuzati daca trec cu vederea unele greseli. De cele mai multe ori scriu in timp ce ascult Sinteza Zilei.

Achizitii

Sau cum sa ramai fara 150RON in mai putin de 10 minute. Reteta e simpla... Se ia 1 bucata raft plin de carti, se adauga 1 bucata Mihai care mai nou, in fata unui raft cu carti horror sau SF, reactioneaza mai ceva ca o femeie intr-un magazin de pantofi(adica vrea sa le cumpere pe toate, dar nu-si permite), apoi se alege 4 carti de Stephen King si se merge la casa. Cu putin noroc scapi in mai putin de 10 minute si cu un portofel mult mai gol. Ce mi-am luat...

1. Apocalipsa volumul 1 si 2. Cred ca am mai citit cartea asta, dar nu mai stiu nici cand, nici unde. Asa ca trebuia sa o cumpar. Deja am inceput sa citesc si nu cred ca ma va plictisi. Doar am 1400 si ceva de pagini de citit si ar fi pacat sa ma plictiseasca. Un alt motiv pentru care am luat cartea a fost prefata. Intotdeauna se discuta mai bine dupa colt. In intuneric(din prefata).


2. Urmeaza Casa Intunericului. Autorul, evident, Stephen King. Sincer, nu stiu de ce am luat aceasta carte. Poate pentru ca imi place coperta, poate pentru ca era ultimul exemplar, poate din cauza ca in 2002 a luat The Horror Guild Award, poate ca... Eu nu cred ca ma va dezamagi.

3. Misterul regelui despre scris. Este o carte recomandata in primul rand celor care vor sa devina scriitori sau chiar scriitorilor(daca ar fi sa ma intrebati pe mine) si in al doilea rand celorlalti. Nu m-am gandit niciodata sa devin scriitor, insa si blogul este o forma a scrisului. Si un sfat bun nu strica...

Aceste carti ma vor tine ocupat cam 3 saptamani, zic eu. Si daca intuitia nu ma inseala, atunci cand voi citi si ultimul rand din aceasta serie de 4 carti, voi putea afirma fara niciun regret ca fac parte din biblioteca mea.

Hakuna Matata

Ce faci cand ajungi acasa si atmosfera din casa seamana cu cea dintr-un cimitir? Nu, nu a murit nimeni, dar cam asa e atmosfera. Deci, ce faci? Incerci sa scapi de senzatie...Care-i faza cu senzatia de cimitir? Simplu. In familia Mihaiului se petrec lucruri dubioase care duc la conflicte si mai dubioase. Si cum Mihai e mai nesimtit din fire, nu se prea implica. Dar asta nu inseamna ca atmosfera nu-l deranjeaza. Dar trec peste. Cum am scapat? Pai am terminat de citit un roman horror scris de un japonez dubios, numit Koji Suzuki, care m-a impresionat in mod placut. Totusi ceva lipsea. Mai trebuia adaugat un condiment, ceva care sa ma trezeasca la viata. Raspunsul m-a lovit mai ceva ca o caramida in moalele capului si provenea de la statusului unui coleg. HAKUNA MATATA! Si atunci s-au trezit la viata amintirile demult uitate ale copilariei. Ce placere a fost cand Hakuna Matata a reaparut in gandurile mele, alaturi de Lion King, Timon, Pumba sau Rafiki.
Pe scurt, Hakuna Matata inseamna no worries, in traducere fara griji. Sintagma provine din swahili si a fost consacrata in desenul animat The Lion King. Ce mai, am fost trezit la viata de niste amintiri placute. Va recomand si voua o portie de Hakuna Matata pe zi! Sau pe saptamana. Depinde cum stati cu timpul.

Facturi de platit.

Hai, no' ca-i tare! Pana mai ieri nu platisem o factura in viata mea. Alocatia mi-am luat-o de cateva ori de la posta, in rest trimiteam pe altcineva(a se citi unul dintre parinti). Acum ca vine ca la pensionari, consider ca statul mi-a facut un adevarat serviciu. Dar sa revin la facturi. Pana mai ieri nu stiam ce presupune plata unei facturi , cati nervi si ce drumuri trebuiesc facute. A avut grija tata sa ma puna in tema. Totul a inceput cand tatal subsemnatului anunta ca pe 14 e data scadenta la gaze si ca trebuie sa o plateasca cineva. Cum ambii parinti erau ocupati cu diferite treburi, treaba a picat pe capul urmatorului major din familie, adica subsemnatul. Evident ca am acceptat, avand in vedere faptul ca desi sunt major, nu prea am multe de comentat cand vine vorba de un ordin al parintilor. Deh, si avantajele sunt mari, asa ca de cele mai multe ori merita. Posta este localizata in incinta celui mai apropiat hypermarket, cam la 300m distanta de bloc. Zic ca mai mult de 15 minute nu o sa stau. M-am inselat amarnic...Primul lucru pe care il observ cand ajung in locul cu pricina este coada de 10 persoane, toate cu cate o factura in mana. Primul gand: Hesus! Ce de lume! Eu ma asteptam la maxim 2 persoane. Ma asez la coada, frumusel, si cu Metallica in urechi astept. Si astept. Si mai astept putin. Coada se misca cu viteza melcului turbat. In sfarsit, mai erau 2 persoane si urmam eu. Abia soptit, se aude o voce suava: Ne pare rau, dar a picat calculatorul. S-ar putea sa dureze. Evident o doamna intreaba cam cat o sa dureze, raspunsul fiind evident: nu stiu. Eu deja eram nervos, mai ales pentru urasc sa astept. Si din cate am observat, la achitarea oricarui tip de datorie, se asteapta.
Zicand ceva de bine in gand, plec spre posta de la Titan, ultimul bastion al achitarii facturilor si singurul la care puteam sa ajung in timp util. Acolo, vad o singura persoana la ghiseu. Daduse norocul peste mine. Cum ajung la ghiseu incep sa aud cum calculatorul incepe sa scoata sunete ciudate si sa nu mai accepte date. I was like: what the fuck??. Dupa vreo 10 minute de truda, tanti din fata mea isi achita telefonul(n-avem ce face si ma uitam pe factura lasata in voia sortii) si urmez eu. Am scapat dupa 3 minute, in care absolut nimic anormal nu s-a intamplat. Am plecat de acolo obosit, dar mai bogat cu 20 RON(cu toate ca plata e prea mica pentru serviciul facut).
Si am ramas cu cateva intrebari:
1. Mai exista 686, un computer vechi, antic si de demult? R: Da
2. O fi greu sa cumperi un comp cat de cat modern? R: Da, cu toate ca e 8 milioane la SH.
3. Chiar o sa fie nevoie sa fac asta cand imi voi lua viata in propriile maini? R: Din pacate, da.

Si ca o observatie... Acum am de platit si telefoanele. Life can be so cruel sometimes.

Pentru suflet...

Ador aceste melodii. Le ascult in fiecare zi. In primul rand imi plac foarte mult. Nightwish, in ultima vreme, a devenit una dintre trupele cele mai ascultate de mine. Asa imi aduc aminte si de magnifica voce a Tarjei Turunen. In al doilea rand fiecare dintre aceste melodii trezeste in mine o stare diferita.

Nightwish - While Your Lips Are Still Red.
Sau cand nimic nu-mi mai poate distruge starea de calm. Superb.




Nightwish Planet Hell.
A melodie cu adevarat epica. Tarja si Toumas, doua voci extraordinare. O melodie benefica pentru nervi, ritmul eliberandu-te de tot ce-i mai rau. Iar Tarja e cu adevarat magnifica.

Simularea CAE

CAE= Cambridge Andvanced Examination

Azi am avut simularea pentru CAE. Din punctul meu de vedere, un foarte bun etalon in ceea ce priveste rezultatul examenului real. Nici testele facute la cursuri nu-s departe de adevar, dar nimic nu se compara cu senzatia unui examen sau a unei testari care sa se apropie de acel sentiment. Cum a fost? Astazi am dat primele 3 probe: reading, listening si use of english. Urmatoarele doua le voi da marti si anume writing si speaking. Impresiile si nemultumirile pentru fiecare proba...


Reading
Proba de reading consta in rezolvarea unor exercitii pe baza textelor date. Aceasta proba contine 4 parti, fiecare parte constand intr-un alt tip de exercitiu.
In partea 1, elevului i se cere raspunsurile unor intrebari pe baza unui text dat. Aceasta parte mi se pare cea mai usoara deoarece raspunsurile pot fi identificate rapid, iar sansa de a gresi este minima.
In partea 2, se cere introducerea unor paragrafe intr-un text dat. Fara indoiala cea mai dificila proba de reading. Posibilitatea de a gresi este mare, mai ales datorita faptului ca unele raspunsuri par potrivite la prima vedere, insa de cele mai multe ori se intampla contrariul. In aceasta parte o greseala consta in 2 raspunsuri incorecte.
In partea 3 elevul trebuie sa raspunda unor intrebari cu mai multe variante de raspuns. Simplu, intrebarile fiind usor de identificat in text.
Ultima parte consta in gasirea raspunsurilor corecte. Desi asemanatoare cu partea 1 exista totusi o diferenta. Intrebarile sunt grupate in doua categorii, fiecare categorie avand o tema diferita.
Textele au intre 700 si 1100 de cuvinte fiecare, iar timpul de lucru acordat este de 1 ora si 15 minute. La simulare a fost destul de bine. Singurul lucru care ma deranjat a fost lungimea textului ultimei parti si numarul mare de intrebari repartizate acestui text. Cam asta a fost singura nemultumire.

Listening
Aceasta proba consta in ascultarea unor conversatii si completarea exercitiilor cu elemente din conversatiile respective.
Prima si a doua parte presupune completarea exercitiilor cu anumite cuvinte, iar partea a treia si a patra consta in rezolvarea unor intrebari cu mai multe variante de raspuns. Timp de lucru:45 minute. Ce nu-mi place la aceasta proba? Faptul ca unele accente sunt de neinteles. Imaginati-va un irlandez care vorbeste cu viteza sunetelui sau o britanica care se plange de frigiderul pe care l-a luat. Iar accentul lor ma costa puncte pretioase, pentru ca uneori nu ii inteleg. Cam asa s-a intamplat si astazi, dar per total sper ca m-am descurcat. Sper!

Use of English
Gramatica pura si domeniul in care, se pare, nu am probleme.
Partea 1: alegerea variantei de raspuns corecte. Variantele reprezinta verbe, adverbe, substantive, etc, elevul fiind nevoit sa aleaga raspuns potrivit.
Partea 2 consta in gasirea cuvantului lipsa. De multe ori cuvantul poate fi intuit cu usurinta, dar trebuie sa ai si antrenament pentru asta.
Partea 3 presupune corectarea greselilor din text. De la cuvinte in plus la semne de punctuatie sau corectarea unor majuscule. Cel mai dificil exercitiu, din punctul meu de vedere.
Partea 4 are ca scop transformarea unor cuvinte date pentru a da sens unei fraze. Exercitiu ce tine mult de vocabular.
Partea 5 consta in trecerea de la un registru formal la unul informal sau invers. Dificultate medie. Necesita un vocabular dezvoltat.
Ultima parte presupune introducerea unor fraze in text, astfel incat acel text sa capete sens. Timp de lucru: 1 ora si 30 de minute.
Proba de Use of English se numara printre preferatele mele, alaturi de cea de writing.

Mai am doua probe, programate marti. La aceste probe chiar nu-mi fac probleme. La writing nu am avut mai mult de 4 greseli la un text de 250 de cuvinte, iar proba de speaking e ca o plimbare in parc. Examenul este foarte folositor, mai ales celor care doresc aprofundarea limbii engleze. Nici diploma obtinuta nu este de ignorat.